Tratat apocrif al crescătorului de fluturi / www.cucurigu.ro

În perioada 10-16 mai 2004, la Centrul Cultural al Fundaţiei Anonimul de la Sf. Gheorghe, din Delta Dunării, a avut loc a doua ediţie a Festivalului Concurs de Poezie Prometheus. Juriul de anul acesta a fost format din Sorin Marin - preşedintele Fundaţiei Anonimul, Tudorel Urian şi Dan C. Mihăilescu.

Cei 12 participanţi la concurs, aleşi în urma unei preselecţii, au fost Ioana Băeţică, Iulia Balcanaş, Gabriel Codruţ Berceanu, Ştefan Bolea, Rita Chiribuţă, Cosmin Ciotlos, Tudor Creţu, Teodor Duna, Oana Cătălina Ninu, Ionuţ Radu, Iulia Stoian şi Alexandra Vatamanu.

Concursul a constat în scrierea a două poezii, una care să conţină un număr de 6 cuvinte impuse şi una care să includă două versuri de Benjamin Fundoianu. Au fost acordate 3 premii în valoare de: 20.000.000 (premiul I), 15.000.000 (premiul II) şi 10.000.000 (premiul III), iar cîştigătorul premiului I este implicit nominalizat la Marele Premiu Prometheus 2004 pentru secţiunea Opera Prima.

În săptămînile următoare LiterNet va prezenta toate cele 24 de poezii ale participanţilor la acest concurs, cîte un concurent în fiecare săptămînă, în ordine alfabetică.






Prolog

aşa era cerul, strâmt. pe aici, viitorul maron (înţelegi metafora)
mi-e milă să zic şi mă-ndur:
strâmt ca numele unei femei în buzele altei femei mai bătrâne.
(ştiu că nu o să iau premiul dacă nu scriu "himen" la sfârşit
dar, uite – nu scriu.)
serafimii se toarnă în oameni ca un vin prost
aşa era memoria – şenilă ştrangulată de iarbă,
proptită într-o oră aproape concretă
şi atunci când ţi-era milă şi te-ndurai
ea cădea urnind delicată o nouă poveste cu urlete de fluturi.


Unu

dacă tu, femeie, care mă iubeai când eram rău
cu cerul proptit în gingiile oamenilor singuri
nu înţelegi cum îşi spală Dumnezeu mâinile în privinţa lumii
prin fiecare ninsoare...
întors de la Cotul Donului, bunicul Serghei a început
să crească privighetori oarbe pe eşafodul satului.
tu eşti ca ele - scuipi în catastife
cu nostalgia copilului cuminte.


Doi

un arhanghel are totdeauna mesagerie vocală
când tencuiala din tine tremură sub urlet de fluturi -
abonatul nu poate fi momentan contactat
abonatul nu poate fi momentan
abonatul nu poate fi
abonatul nu poţi fi
decât tu

abonat la înger, el abonat la absint.
Iuda strigă "trai pe vătrai" când intră în cârciuma din malul Styxului
Charon dă pe datorie femei pe care cresc ceasuri.
dar un arhanghel, mai ales de planton,
pipăie coasta lipsă, tihna şi crede.
aşa era cerul, strâmt.


Trei

Maxim Mărturisitorul şterge patrafirul de sudoare:
"religia-i muncă, bă", duioşie de canoane
şi Maria Magdalena porneşte un Canon
deschide blitzul ca pe cămaşa pescarului bun şi beţiv
(în becuri fluturii croşetează coerent lumea)
Dumnezeu e cocostârcul nătâng al ostrovului
taci. nu vezi? ne facem deltă. zâmbeşte!


Epilog

Dumnezeul micuţ şi plângăcios se cuibăreşte în zid
Dumnezeii cei mari îi iau banii de ţigări
îl scuipă şi pleacă la o halbă cu fluturi.






Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes
Şi au ţipat cocoşii, târziu şi fără sens:

"Din smârcul vremii noastre tihnite în ogradă,
Din oul strâmt cu aripi pudrate de grenadă,
Frenetic, sibilin, nadirul dat se-nchide
Drept cloşcă peste Ginsberg şi stelele gravide.
Iar noi, cocoşii deltei, cinstind cu opiu creasta,
Visăm curând trădarea din neamul sterp de Basta;
Cu ţipăt preavoslavnic ce-şi iartă prozodia,
Cu pipote troznind - cocoşi de Mahmudia!
La ce e bun mărarul, sămânţa din Olanda,
Cotcodăcitul acru tradus târziu în Flandra
Când târtiţe nipone îi vând bromurii miezul,
Să fie blestemat cocoşul de Horezu!
El, ignorat şi palid, rânjind prin lut satrap,
Dedat singurătăţii poetului Azap,
Cumnat cu cormoranul troznind păduchi pe burtă
Ca un cecen în sihla pereţilor de iurtă...
Iar noi, poeţi şi îngeri, curtaţi de Polirom,
Sfidând zaporojenii cu clonţul viu de crom,
Extatici în carole, pantum şi anapest
Mânjim cu var ograda... Baraba, ubi est?"

Dar boi urâţi şi teferi rânjeau prin cucuruz
Sfinţind în dinţi hălci tandre din proza lui Urmuz.