Cei 12 participanţi la concurs, aleşi în urma unei preselecţii, au fost Ioana Băeţică, Iulia Balcanaş, Gabriel Codruţ Berceanu, Ştefan Bolea, Rita Chiribuţă, Cosmin Ciotlos, Tudor Creţu, Teodor Duna, Oana Cătălina Ninu, Ionuţ Radu, Iulia Stoian şi Alexandra Vatamanu.
Concursul a constat în scrierea a două poezii, una care să conţină un număr de 6 cuvinte impuse şi una care să includă două versuri de Benjamin Fundoianu. Au fost acordate 3 premii în valoare de: 20.000.000 (premiul I), 15.000.000 (premiul II) şi 10.000.000 (premiul III), iar cîştigătorul premiului I este implicit nominalizat la Marele Premiu Prometheus 2004 pentru secţiunea Opera Prima.
În săptămînile următoare LiterNet va prezenta toate cele 24 de poezii ale participanţilor la acest concurs, cîte un concurent în fiecare săptămînă, în ordine alfabetică.
****
4. Ştefan Bolea
Nr. 11
Slutitiana
sau cum să manevrezi Nimicul fără să te arzi
“aş vrea sã mor într-o baie de lumină”
boala Alzheimer se caracterizează printr-o supradoză de iluminare
nu-ţi mai recunoşti familia şi prietenii
cu-o searbădă nostalgie
surâzi când te apreciezi în oglindă
credea când nu credea
asemeni lupilor lui Dostoievski
- îngeri cu faţa de lut -
superstiţia va spune
că aritmetica divină
i-a ordonat să-şi dinamiteze fiinţa
cu propria ei neîncredere
cu un vătrai incandescent
scobea în ochiul unui Dumnezeu ascuns
arunca jar pe vulcan
cu dezinvoltura unui cathar
asemeni unui Erostrat
născut să incendieze textul vieţii
- Îl urăsc pe Dumnezeu, deşi Dumnezeu nu există, intona ilogică lui secvenţială.
- Dumnezeu există. El - te urăşte, i-ar fi putut fi replica un înger gestapovist însărcinat cu apostazia lui.
“destul cu un atare Dumnezeu!” psalmodia bufonul “mai bine să fii nebun! să fii tu însuţi Dumnezeu mai bine!”
se spunea că îi plăcea să asculte muzica de orgă în biserică
dacă Bruckner ar fi ştiut, poate l-ar fi vizitat la Weimar
nu i se cunoştea prea identitatea
dar i se recunoştea nebunia
i se refuza umanitatea
la fel cum expulzezi un bolnav terminal din rândul speciei
nu vrei să pactizezi cu orizontul lui finit
nebunia este doar o sinucidere simbolică
un atentat constant la destrămarea ta
a devenit cel ce era
a devenit şi cel ce se ucide
ce-a mai rămas din aceşti pelegrini
strămutaţi în infinita noapte
apatrizi în Imperiul nimicului
dormeau sub poduri şi ajunau în gări
traversau cu bicicleta cimitirele Franţei
ca nişte surferi, azi le scanăm oceanul
mărturisirea e o pădure cu poteci de spini
ni-s jigărite coatele
când contemplăm într-un târziu liziera
mastodonţii istoriei ne-au scobit scutecele
cu şenila lor cea ieftină
n-a mai rămas nimic neucis în noi
atunci când ne-am născut
suntem generaţia de scrum
phoenicşi stinşi cu pleoape de golem
ne-am tatuat pe retină iadul
să ne învăţăm cu pieirea din faşă
sufletul nostru - un fluture cap de mort
mântuirea noastră colectivă - un URLET
4. Ştefan Bolea
Nr. 11
Slutitiana
sau cum să manevrezi Nimicul fără să te arzi
“aş vrea sã mor într-o baie de lumină”
boala Alzheimer se caracterizează printr-o supradoză de iluminare
nu-ţi mai recunoşti familia şi prietenii
cu-o searbădă nostalgie
surâzi când te apreciezi în oglindă
credea când nu credea
asemeni lupilor lui Dostoievski
- îngeri cu faţa de lut -
superstiţia va spune
că aritmetica divină
i-a ordonat să-şi dinamiteze fiinţa
cu propria ei neîncredere
cu un vătrai incandescent
scobea în ochiul unui Dumnezeu ascuns
arunca jar pe vulcan
cu dezinvoltura unui cathar
asemeni unui Erostrat
născut să incendieze textul vieţii
- Îl urăsc pe Dumnezeu, deşi Dumnezeu nu există, intona ilogică lui secvenţială.
- Dumnezeu există. El - te urăşte, i-ar fi putut fi replica un înger gestapovist însărcinat cu apostazia lui.
“destul cu un atare Dumnezeu!” psalmodia bufonul “mai bine să fii nebun! să fii tu însuţi Dumnezeu mai bine!”
se spunea că îi plăcea să asculte muzica de orgă în biserică
dacă Bruckner ar fi ştiut, poate l-ar fi vizitat la Weimar
nu i se cunoştea prea identitatea
dar i se recunoştea nebunia
i se refuza umanitatea
la fel cum expulzezi un bolnav terminal din rândul speciei
nu vrei să pactizezi cu orizontul lui finit
nebunia este doar o sinucidere simbolică
un atentat constant la destrămarea ta
a devenit cel ce era
a devenit şi cel ce se ucide
ce-a mai rămas din aceşti pelegrini
strămutaţi în infinita noapte
apatrizi în Imperiul nimicului
dormeau sub poduri şi ajunau în gări
traversau cu bicicleta cimitirele Franţei
ca nişte surferi, azi le scanăm oceanul
mărturisirea e o pădure cu poteci de spini
ni-s jigărite coatele
când contemplăm într-un târziu liziera
mastodonţii istoriei ne-au scobit scutecele
cu şenila lor cea ieftină
n-a mai rămas nimic neucis în noi
atunci când ne-am născut
suntem generaţia de scrum
phoenicşi stinşi cu pleoape de golem
ne-am tatuat pe retină iadul
să ne învăţăm cu pieirea din faşă
sufletul nostru - un fluture cap de mort
mântuirea noastră colectivă - un URLET
Rapsodie rustică
boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes
şi au ţipat cocoşii, târziu şi fără sens
în clipa asta moartă sunt viu dar nenumit
ca limba care soarbe mercurul din fântână
prăpastia care curgea dinamitează satul
surpat ca Ozymandias mă duc să mai greblez
şi cum consună porcii în râna fără tihnă
aşa pocnesc eu pianul în beciul cristalin
o linişte profundă tot traforează satul
ca plânsul fără lacrimi, ca butea fără fund
şi-n translucida sete tot blestem eu primarul
tot una mi-i...am buletin de zmeu
boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes
şi au ţipat cocoşii, târziu şi fără sens
în clipa asta moartă sunt viu dar nenumit
ca limba care soarbe mercurul din fântână
prăpastia care curgea dinamitează satul
surpat ca Ozymandias mă duc să mai greblez
şi cum consună porcii în râna fără tihnă
aşa pocnesc eu pianul în beciul cristalin
o linişte profundă tot traforează satul
ca plânsul fără lacrimi, ca butea fără fund
şi-n translucida sete tot blestem eu primarul
tot una mi-i...am buletin de zmeu