Cinepub - Mîncînd lame sau despre publicitate şi film

La Cluj, la TIFF (adică la Festivalul Internaţional de film Transilvania 2004) a fost prinsă în program o secţiune specială - Cinepub - dedicată publicităţii şi filmului. Organizată de gav-balkanski.proiect, o asociaţie creată de Lucian Georgescu pentru a face nebuniile culturale să funcţioneze, seara Cinepub s-a bucurat de succes şi din acest motiv astăzi şi săptămîna viitoare vă prezentăm cîteva materiale apărute în Broşura Cinepub. Ales Pavlin este director executiv al festivalului de publicitate de la Portoroz.

Cinepub este o struţocămilă născută din dorinţa de a vorbi despre schizofrenia creatorilor contemporani, care încearcă să exprime lucruri personale pe banii altora şi viceversa. Nu, nu m-am referit aici doar la oamenii de publicitate, ci e în egală măsură adevărat şi pentru cineaşti. (Lista poate fi extinsă şi la alte categorii, dar să ne oprim aici.)

Şi unii şi alţii sînt prinşi în menghina unui sistem. Şi unii şi alţii sînt dependenţi de bani, mai mult decît orice alţi creatori de mesaje de pe planetă. Şi unii şi alţii au iluzia că pot schimbă lumea. Culmea este că e adevărat. Adevărul e însă că nu trec niciodată culmea!

Dacă nu putem să ne răzbunăm, măcar să nu uităm, zicea Iorga. Dacă nu putem să filmăm acum, atunci măcar să vorbim acum. "Ceea ce nu poate fi schimbat, trebuie să fie măcar descris" zicea Fassbinder, preluat de Beigbeder.

Să vorbim aşadar: cinema şi publicitate, adică cinepub.

Am creat cinepub în speranţa că va mai există vreodată cineclub. Adică tinereţe, naivitate, puritate, idealism, omenie, prietenie, iubire, curaj, încredere, ceasuri de seară lungi şi tihnite, vorbă molcomă, o carte, un film, o floare – fie şi uscată -, scrisori, dulceaţa bunicii, băncuţa îndrăgostiţilor, cuvînt de onoare, fadein-fadeout, the end... Şi apoi din nou, de la început, la fel de frumos şi fără pauze. De publicitate.

Pînă atunci însă hai să vedem cum au făcut marii regizori publicitate (pentru bani sau pur şi simplu din curiozitate sau distracţie, precum - nici nu se putea altfel ! - Fellini) şi cum au încercat oamenii de publicitate contemporani să evadeze din spaţiul sufocant al agenţiilor făcînd cinema.

Cinepub nu este un eveniment în sensul clasic al cuvîntului. Cinepub aparţine gav-balkanski. proiect şi este aşadar unic. Nu are date fixe de desfăşurare şi nici o întîmplare nu seamănă cu precedenta. De asemenea nici locul nu are mare importanţă, cu o singură condiţie: să fie populat de oameni. Iată de ce dacă ieri el s-a desfăşurat la Cluj, mîine s-ar putea întîmpla în altă parte. Dar tot din acelaşi motiv vom evita cît mai mult Bucureştii. Iar cînd o vom face totuşi, vom aduce marii nebuni ai marilor metropole să zbiere adevărurile contemporane: în octombrie Frederic Beigbeder va fi vedeta celui de-al doilea (sau poate al treilea?) Cinepub.

Credem că trebuie să trăim şi pentru altceva decît pentru bani. Unul dintre motivele pentru care am făcut Cinepub la Muzeul Naţional de Artă al Transilvaniei este pentru că am vrut să atragem atenţia asupra unui loc minunat, cu oameni deosebiţi, care agonizează în tăcere în mijlocul urletelor prostimii. Luca Genovese şi Paolo Miniero, împreună cu Alex Maftei şi Viorel Frangulea au învăţat şase clujeni, în două zile, să facă un spot TV cu tema fund raising pentru Muzeul de Artă al Transilvaniei! Indiferent de ce va ieşi, un lucru e cert: mai mulţi oameni au sacrificat din timpul lor pentru această cauză şi au pus suflet şi pasiune. Le mulţumim lor şi tuturor celorlalţi care au făcut posibilă prima ediţie a Cinepub, acest mic haiduc al gav-balkanski.proiect. Ei sînt Silviu şi Adelin de la SSL România + Durex.




Trecerea de la publicitate la lung-metraje nu-i o noutate. Ridley Scott a făcut-o. Adrian Lyne, la fel. Dar numai recent – după succesul răsunător al lui David Fincher cu Seven în 1995 – au devenit reclamele rampa de lansare de unde executivii de la Hollywood îşi recrutează noile talente. De atunci încoace industria filmului a înmânat unele filme cu bugete XXL unor regizori de publicitate.

Continuarea succesului lui Fincher - Seven - cu Fight Club (1999) şi în 2002 cu Panic Room precum şi inimitabilul Being John Malkovich (1999) al lui Spike Jonze şi Adaptation(2002) au dat credibilitate şi elan acestui obicei.

În trecut nici măcar marii maeştri n-au putut evita publicitatea. Fellini a regizat câteva reclame chiar cu câţiva ani înainte de să moară. Kurosawa a făcut o grămadă în anii '70 pentru whiskey Santori. Bergman a creat câteva pentru săpunul Bris în '50, la fel şi Orson Wells.

Pentru mulţi actori reclamele şi print-urile au fost "pâinea cea de toate zilele", slujbe regulate cu care plăteau impozitul. Ani de zile actorii au tânjit să-şi lase amprenta pe marea pânză albă dar se pare că s-a schimbat macazul.

De când regizori superstar ca Quentin Tarantino şi John Woo nu ratează ocazia să toarne un spot de 30 de secunde, posibilitatea ca un actor de mâna a doua să împuşte un mega contract a crescut exponenţial.

Regizorii de film prosperă în peisajul media conduşi de un puternic impact vizual. Agenţiile de publicitate cunosc prea bine efectul de "intentional overload", o tactică în care imagini şi sunete năvălesc ca o avalanşă peste spectator, inundând mintea cu mult mai multă informaţie decât poate să proceseze conştientul. Filtrate direct în subconştient aceste idei pot afecta comportamentul consumatorului şi opţiunile sale de cumpărare. Regizorii de film, fiind cunoscuţi pentru opinii puternice şi gândiri vizionare, pot prezenta un produs cu talent creativ, creând o poveste în 60 de secunde (sau mai puţin), evitând astfel un spot insipid şi plicticos.

Acum reclamele nu mai reprezintă pentru actori doar o finanţare a altor încercări artistice, ele pot fi o oportunitate pentru a întâlni regizori cu experienţă şi cariere înfloritoare în film.

În zilele noastre, publicitatea are un rol major în cultura audio-vizualului. Publicitatea ispiteşte noile generaţii cu o strălucire fascinantă.

Mai mult chiar, regizori celebri de film şi-au exersat talentul în spoturi TV creând capodopere, puncte de referinţă. Pe de altă parte oameni creativi ai publicităţii, scriitori, art directori, au intrat în industria magică a filmului, unii bucurându-se de un enorm succes.

CINEPUB adună laolaltă oameni din industria cinematografică, creativi din publicitate, regizori de film, scriitori şi bineînţeles public.

Tarsem Singh, unul din cele mai mari staruri dintre regizorii publicitari a spus odată: "Să faci un film şi să faci o reclamă sunt două lucruri complet diferite. E ca diferenţa între 100 de metri sprint şi maraton. În ambele cazuri e vorba de alergare, dar sunt total diferite unul de celălalt. Probabil că sunt vreunii care pot să le facă pe amândouă"

La CINEPUB o să-i întâlnim pe cei care ştiu să le facă pe amândouă.

(Ales Pavlin)