Sub ramuri de brad, într-o liniştită suburbie a adormitului Beaverton / Oregon, SUA, Mike Mills regizează primele sale secvenţe cinematografice.
Mills, cunoscut pentru sensibilitatea sa regizorală, extrem de evidentă în cazul mult-premiatei reclame Bubble Boy pentru Volkswagen, a găsit momentul pe care îl aştepta demult. Împreună cu Roman Coppola, fiul faimosului Francis Ford, regizorul care în anii '70 cu Naşul şi Apocalipse Now a marcat pentru totdeauna istoria cinematografică, Mills, unul din cele mai mari talente regizorale din industria publicitară, devine co-fondatorul neconvenţionalei case de producţie Directors Bureau.
În timp ce îşi clădea cariera de succes regizînd reclame pentru Gap, Levi's şi Mastercard, el a început, în 1999, lucrul la scenariul pentru film după romanul Thumbsucker de Walter Kirn - povestea unui băiat de 17 ani care încă îşi suge degetul. În ultimii 4 ani l-a rescris, l-a dezvoltat şi, în sfîrşit, a făcut filmul cu acelaşi nume în care, pe lîngă debutantul în rolul principal Lou Taylor Pucci, joacă Keanu Reeves, Tilda Swinton şi Vincent D'Onofrio.
Trecerea lui Mills din publicitate în lumea filmului nu e o noutate. Ridley Scott a făcut-o cu destul de mult timp în urmă. La fel şi Adrian Lyne care, după o carieră de succes în publicitate, a devenit faimos cu Flashdance, 9 1/2 weeks şi Indecent proposal, iar anul trecut ne-a atras atenţia cu filmul Nezvesta. Totuşi, abia după extraordinarul succes din 1995 al lui David Fincher - Seven-, reclamele au devenit pentru managerii de la Hollywood un adevărat teren de vînătoare în încercarea de a recruta noi talente cinematografice.
De atunci industria cinematografică a încredinţat cîteva din filmele cu bugete mari unor personalităţi din publicitate - McG - Charlie's Angels (2000); Brett Ratner - Rush Hour (1998) şi încheierea trilogiei Hannibal Red Dragon, trei ani mai tîrziu; Simon West - Lara Croft: Tomb Raider (2001). Continuarea succesului lui Fincher cu Fight Club (1999) şi Panic Room (2002) ca şi reuşita lui Spike Jonze care în 1999 a regizat unicul Being John Malkovich a făcut ca acest trend să capete un nou impuls şi să devină complet credibil.
În opinia producătorului executiv Kerstin Emhoff (HSI Productions), cu ani în urmă, cînd era încă activ în spatele camerei de filmat, trecerile de la reclame, la filme şi videoclipuri nu erau posibile atît de frecvent. Astăzi însă sunt tot mai mulţi agenţi şi producători de film care ştiu despre noile reclame mult mai mult ca pe vremuri, verifică noutăţile şi au o atitudine mult mai serioasă faţă de publicitate. În prezent Emhoff îi reprezintă pe cîştigătorii leilor de la Cannes, regizori de film de succes care sînt în acelaşi timp laureaţii premiilor MTV pentru cele mai bune videoclipuri.
Paul Hunter, regizorul mulţi-premiatei reclame pentru Nike Freestyle şi a videoclipului Lady Marmelade pentru filmul Moulin Rouge, a terminat anul acesta primul său lungmetraj, Bulletproof Monk. În aceeaşi situaţie e şi Jonas Akerlund care a finalizat la sfîrşitul anului trecut Spun şi care e, printre altele, "vinovat" de premiatul videoclip al Madonnei Ray of Light şi de controversatul videoclip Smack My Bitch Up al grupului Prodigy. Abia la sfîrşitul acestui an, Spun, răspunsul americano-suedez la deja cultul Trainspotting, va vedea luminile rampei în Europa.
Se întîmplă şi invers - noul şi apreciatul regizor de videospoturi F. Gary Gray care , în ciuda faptului că e foarte tînăr a regizat deja cîteva filme printre care succesul din acest an The Italian Job, se îndreaptă abia acum către publicitate.
Cum industria filmului s-a obişnuit cu împrumutarea şi înghiţirea talentelor din publicitate, regizorii au devenit din ce în ce mai pretenţioşi apropo de alegerea proiectelor de film. Pentru regizori cum e, de exemplu, Michael Bay (autorul unor succese cinematografice ca Alcatraz, Armageddon, Pearl Harbour, ca şi a unor reclame pentru Nike, Reebok, Coca Cola, Budweiser şi Miller Lite pentru care a şi primit Leul de aur la Cannes) trecerea de la publicitate la film e mai uşoară, el tratînd filmele ca o serie de reclame mai lungi. Pentru cei care îşi doresc ca în film să spună o poveste folosind strict limbajul cinematografic, diferenţele faţă de publicitate sunt mult mai greu de depăşit.
Regizorul britanic Frank Budgen, pe care revista Creativity l-a declarat cel mai bun regizor al anului 2002 şi care între anii 2000 şi 2002 a fost de trei ori succesiv cîştigătorul între regizorii din Gunn Report, aşteaptă deja de mai bine de patru ani un proiect de film care să-l mulţumească. El a redus numărul de reclame la care lucrează la doar 3-4 pe an (unii filmează atîtea într-o lună), dedicînd mai mult timp departamentului de film al casei sale de producţie, Gorgeous Enterprises. Maestru în relatarea povestirilor scurte, devenit faimos cu reclamele Reebok Sofa, Sony PlayStation Double Life, Nike Tag şi Guinness Bet on Black, el a strălucit anul trecut la Cannes cu 5 Lei de Aur şi Grand Prix pentru Tag. Aşteptînd în continuare un proiect de film care să-i trezească interesul, el spune că mai bine filmează o reclamă bună decît un film mediu. Însă nenumăraţi colegi ai lui de breaslă rezistă cu greu atrăgătoarelor oferte ale studiourilor de film, mai ales dacă aşteaptă de mult primul lungmetraj. Mulţi dintre regizori cedează primei tentaţii din dorinţa de a scăpa cît mai curînd de titlul de novice.
Probabil aşa se explica de ce aceste debuturi nu sînt întotdeauna fulminante, printre exemple Bulletproof Monk semnat de Hunter, Plunkett & Macleane a lui Jake Scott în 1999, Mystery Men în regia lui Kink Usher din acelaşi an şi dezastrul Belly a lui Hyp Williams din anul precedent. În cazul acestor regizori studiourile de film au mers pe mîna talentului lor demonstrat în publicitate, talent care, din păcate, s-a dovedit a nu da aceleaşi roade şi în film.
Bryan Buckley, regizor şi co-fondator în anul 1997 al uneia dintre cele mai importante case de producţie de reclame, Hungry Man, susţine ca tot timpul îi sînt oferite scenarii gata scrise pentru filme de acţiune şi comedii, el avînd doar misiunea de a le filma. "În momentul în care începi cu un astfel de film, ai intrat într-o cameră de hotel în care mobila nu e numai determinată, dar şi fixată de perete" zice Buckley, care în 2000 a cîştigat premiul Directors Guild of America (DGA) pentru cel mai bun regizor de reclame şi care a fost nominalizat la Emmy cu spotul Pepsi The Osbournes. Aşa că Buckley îşi scrie singur scenariul original pentru primul său lungmetraj Zin, drama unui lingvist aventuros, şi speră ca în film se va simţi cu adevărat amprenta sa.
Ca Mills, Budgen sau Buckley şi Pam Thomas are o poveste personală. Regizoarei care, printre altele, a filmat reclame pentru AOL, Viza şi Kodak, episodul din seria Sex in the City regizat în 1999 i-a trezit apetitul pentru lungmetraje. Cu ajutorul departamentului de film al casei de producţie Moxie ea a dobîndit drepturile de ecranizare pentru romanul Velocity al Kristinei McClay - roman despre o fată din Carolina de Nord care, după moartea mamei, se mută cu tatăl ei. De atunci lucrează la acest proiect. "Reclama e ca o legătură de o noapte. Ţi-o permiţi, îţi spui "hai să încercăm" şi după aceea pleci." spune Pam. "În schimb, filmul e ca o lungă relaţie monogamica. Vrei să te convingi ca într-adevăr înseamnă ceva pentru tine.
Noile tendinţe au schimbat reclamele în profunzime. Ultimele descoperiri, cum ar fi multiplele canale de satelit, au forţat agenţiile şi publicitarii la reconsiderarea tradiţionalei reclame TV de 30 de secunde. Rezultatele acestor consideraţii sunt deja vizibile în din ce în ce mai multe reclame care ating privitorul la nivel emoţional. "Majoritatea publicitarilor realizează ca abordarea e de succes dacă vorbeşte despre consumator şi nu despre produs" spune Damon Webster, directorul de producţie de la Saatchi & Saatchi, şi dă ca exemplu extraordinara campanie pentru Budweiser, True. Pe vremuri funcţiona acest fel de mesaj: "Aici este produsul şi uitaţi cum vă va schimba viaţa", acum ideea este: "Priviţi ce se întîmplă cu adevărat în viaţa dvs. În faţa dvs. e produsul care e parte a vieţii dvs." O astfel de abordare e potrivită pentru reclamele de tip narativ care plac tot mai mult actualelor personalităţi din publicitate.
"Noi nu sîntem antrenaţi să vindem, noi ştim să spunem poveşti", spune Noam Murro, co-fondatorul Biscuit Filmworks, care anul acesta a plecat de la Cannes cu patru Lei de Aur, inclusiv pentru celebra reclamă Sheet Metal pentru Saturn. Ca să realizeze această reclamă Murro şi-a permis să închidă circulaţia în Los Angeles şi în loc de automobile a pus pe stradă mai mult de 500 figuranţi care au creat trafic de pietoni în locul de traficului rutier. Bob Garfield a declarat în rubrica sa din Advertising Age că această reclamă este o operă de artă căreia nu-i poţi rezistă. Murro a fost nominalizat anul acesta pentru premiul DGA. Multă vreme el şi a aşteptat proiectul de debut cinematografic, iar la începutul lui noiembrie, anul trecut, a devenit clar că alegerea lui este una neobişnuită - continuarea succesului de anul trecut al studiourilor Dreamworks, Ring (cu un buget de 100 milioane), un remake al unui film de groază japonez de acum cîţiva ani.
Vocea unuia dintre cei mai originali naratori din publicitatea ultimilor 5 ani nu aparţine unei singure persoane, ci unui grup de şase creatori de film numit Traktor. Din 1998 ei au creat mai mult de 400 reclame şi la festivalul de la Cannes din acest an au cîştigat şase Lei, dintre care unul pentru reclamă respinsă / Nike Crazy Chicken, reclamă care a fost nominalizată la Emmy. Traktor a marcat şi industria muzicală cu videoclipuri pentru Fat Boy Slim, Madonna şi Prodigy. În schimb primul lor lungmetraj, Chain of Fools (2000), cu Salma Hayek şi Jeff Goldblum în rolurile principale, a fost o mare dezamăgire, filmul neajungînd în programul oficial al cinematografelor din SUA. Cîţiva ani mai tîrziu, după ce s-au cicatrizat rănile, iar poziţia lor în publicitate s-a întărit, grupul Traktor s-a întors la visele cinematografice. "Ne place munca din publicitate, dar în acelaşi timp murim de dorinţa de a reuşi în industria cinematografică", spune Richard Ulfvengren, unul dintre scenariştii şi producătorii grupului. În acest moment ei lucrează la adaptarea romanului finlandez Group Suicide, o comedie neagră care poate va fi viitor lor film. Traktor numără şase membri care lucrează întotdeauna împreună la proiecte, acest lucru permiţîndu-le să filmeze în acelaşi timp mai multe reclame, un mare avantaj în fata celorlalţi regizori. Cu siguranţă cel mai cunoscut membru este Spike Jonze cel care cu cel de-al doilea film al sau, Adaptation, a dobîndit patru nominalizări la Oscar, iar Chris Cooper a cîştigat Oscarul pentru rolul secundar masculin. La trei luni şi ceva după premiile Oscar, Jonze a cîştigat la Cannes Grand Pix-ul pentru reclamă Ikea Lamp, spot pe care l-a filmat pentru agenţia Crispin Porter+Bogusky din Miami. Această agenţie este de altfel agenţia cîştigătoare din Gunn Report. Jonze, care provine din vitrina Saatchi a tinerilor regizori New Directors Showcase, se dedică astăzi în primul rînd filmului şi doar cîteodată reclamelor.
Pentru că regizori care gîndesc astfel de sunt din ce în ce mai mulţi, cîteva case de producţie specializate în reclame, cum ar fi Independent Media, Band Apart, Saville Prods şi RAW/Progressive Films, s-au specializat în a reprezenta regizori de film care filmează reclame doar periodic. "Regizorii oricum stau şi aşteaptă în pauzele dintre filmări", spune Marshall Rawlings de la RAW/Progressive Films, care are grijă de regizori de marcă precum Joel Schumacher (ultima dată prezent în cinematografe cu Phone booth) şi la LIFF-ul (Festival internaţional de film în Slovenia) cu Veronica Guerin. Joel Schumacher a regizat, printre altele, Batman & Robin, Batman Forever şi excepţionalul Falling Down cu Michael Douglas în rolul principal. "La urma urmei sunt regizori şi le place să fie în spatele camerei", mai adaugă Rawlings, care are grijă şi de cariera lui Jonathan Mostow, care a regizat Terminator 3 şi U-571. Al treilea protejat de succes, mai sus-mentionatul F. Gary Gray, adaugă: "(publicitatea) Nu e o obligaţie pe doar doi ani, cum e un film. Pentru mine e o bună modalitate de a mă distra, o ocazie bună de a învăţa şi de a face noi cunoştinte".
Dar intrarea în lumea filmului nu e destinată oricărui regizor de reclame de succes. De fapt, cei mai apreciaţi regizori trebuie să renunţe la cîştigurile avantajoase şi poziţiile în vîrf pe care şi le doresc mulţi concurenţi. Fiecărui regizor care, din cauza filmului, ia o pauză de un an sau mai mult din lumea reclamelor, îi e foarte greu să revină la forma de top cerută de publicitate.
Regizorul Baker Smith care regizează reclame de 15 ani a cîştigat anul acesta premiul DGA pentru spoturile Canal + Fox Sports (faimoasa campanie Fiţi atenţi la produsele fabricate în octombrie) şi Mini Cooper şi e astăzi unul dintre cele mai căutate nume în industria de publicitate. El susţine că munca într-un alt format l-ar interesa, dar prioritatea sa în ultimii ani a fost crearea casei de producţie Harvest Films. "Doresc să creez un anumit sistem, astfel încît atunci cînd voi lipsi un an să nu mi se simtă lipsa", spune el şi în acelaşi timp, ca majoritatea regizorilor de reclame, recunoaşte atracţia de a încerca să facă un film.
Acest lucru i-a reuşit perfect copilului-minune german Marcus Nispel, care a filmat mai mult de o mie reclame şi videoclipuri, iar anul trecut, pe 17 octombrie, a debutat cu filmul The Texas Chainsaw Massacre. Remake-ul filmului cult de groază din anii '70 a fost produs cu 9 milioane dolari de golden-boy-ul Michael Bay, iar pînă astăzi în SUA a adus mai mult de 80 de milioane dolari profit. În astfel de cazuri Hollywood reacţionează foarte repede: în chiar lunea de după primul weekend de succes regizorul era năpădit de noi oferte. Nispel a reacţionat la fel de repede şi deja la începutul lui noiembrie a semnat contractul pentru filmul Need în care Diana Lane joacă rolul unei psihoterapeute newyorkeze de succes care descoperă că pacienta sa cu înclinaţii sinucigaşe o înşeală cu propriul soţ. În orice caz, anul viitor ne va aduce, pe lîngă multe succese hollywoodiene, şi nenumărate debuturi cinematografice. Pentru cîteva dintre ele vor fi "vinovaţi" maeştrii din publicitate care ne-au vrăjit de multe ori cu reclamele lor. Să sperăm că ne va fermeca măcar unul dintre filmele lor.
***
Ales Pavlin, născut în 1970, a absolvit în 1994 Universitatea Economică din Ljubljana şi în 2004 a obţinut titlul de master în arte dramatice la Universitatea de Artă Dramatică din Belgrad.
Prima întâlnire cu publicitatea a avut-o la începutul anilor '90 lucrând o jumătate de normă ca project manager pentru una din primele agenţii din Slovenia. Experienţa de televiziune a câştigat-o colaborând ca jurnalist la postul comercial Kanal A.
Timp de 4 ani a lucrat ca producător de film şi TV la Academia de Teatru, Radio, Film şi Televiziune din Ljubljana şi, în acelaşi timp, a activat ca producător TV independent.
În perioada 1999-2002 a fost directorul de marketing şi distribuţie de film la Karantanija Cinemas, reprezentanţa oficială în Slovenia a United International Pictures, Londra. Tot atunci a făcut parte din grupul de experţi care a pus bazele legislaţiei naţionale Slovene în domeniul filmului.
În prezent este general manager şi coproprietar al Svet Filma, companie specializată în producţia şi distribuirea filmelor, reprezentarea drepturilor unor canale cu emisie prin satelit şi a unor servicii de televiziune prin cablu, precum şi în implementarea şi dezvoltarea în Balcani a tehnologiei DTH (Direct To Home). Svet Filma are birouri în Slovenia, Macedonia şi Bulgaria.
Din 2002 este director executive al Golden Drum - Festivalul internaţional de publicitate al Noii Europe, Portoroz.
Este scriitor şi autor a numeroase articole publicate de prestigioasa revistă slovenă de marketing Marketing Magazin şi de cotidianul Delo, cele mai multe articole având ca temă conexiunile dintre publicitate şi film.
(Material obţinut cu ajutorul gav-balkanski.proiect.)