Nene Iancule,
Îţi scriu din Marea Caraibilor, sunt într-o barcă cu magnaţi. Să mă ierţi că nu ţi-am spus când am plecat, da' am luat la ofertă călătoria, nu i-am spus nici soră-mii, Veta, că iar o apuca plânsu' de-atâta cusut la mondiruri. Iacătă-i o vreme ca pe la noi, în toiul verii, numai că aici îi zice iarnă. Caraibii sunt nişte insule de pe glob. Li se mai zice şi Lumea Nouă din America de Sud.
Nene Iancule, je suis happy and cul, de atâta frumuseţe ce văz. Rică s-a luat de apucături americane, stă tolănit pe pupă, scrie şi vorbeşte-n creolă. De când s-a angajat la LiterNet, bate toată ziua la laptop şi tânjeşte după glorie. Nu mă mai înţeleg cu el! I-a intrat în cap că seamănă cu dumneata, mon cher. "Să stau în cămaşă, cu picioarele goale, tolănit într-un port din miazăzi...", aşa zice că ziceai când îi scriai lu' domn' doctor Zarifopol. Ca să vezi ce moftangiu a ajuns! Altfel, mă ţine bine cu trataţiile de amor, ne mai luăm de la o glumă, îmi bagă câte-un junghi în inimă, da-mi trece repede, mă ştii. Jur pe Statuia Libertăţii, sunt tot aurora lui sublimă, when ai drim, ai drim tot pe el, aşa să mor.
Stai să-ţi spui ce-i pe-aci pe unde sunt, că n-ai cum să mă-ntrebi. Să vezi, altă halima... Plajă, natură de Paradis (heruvini n-au, dar am luat cartea despre îngeri a lu' unu' Pleşu' cu mine, am citit-o printre rânduri..., nici mahalale n-am văzut, deşi femeile din Punta Cana zici că-s toate Zamfira Muscalagioaica), şi, cum ziceam, peisaje de poveste, exuberanţă, festival, motocancio... Hai că nu ştii ce-i ăla! Mă faci să râd, nene, ajunsei eu să-ţi dau explicaţiuni de geografia locului! Motocanciu e un fel de amploaiat care te transportă de la domiciliu la plajă cu motocicleta. Zic: hai să mă duc şi eu, că o juma' de oră de soare de-aici face cât patru ore de litoral la noi. Mă protejez cu creme. Mă fac turcoaz. Când să trec bariera cu corali, mă pomenesc că-mi taie drumul un pricopsit de caraib. Hello, darling, zice. Sorry - zic - şi mă ia de după gât. Rică trăgea cu magnatu' la parâme. Aoleu, dacă mă vede? Dau să mă-ntorc, când, apare ăl cu rentacaru şi-i trage una-ntre coarne lui motocanci. Mă speriu. Ce să strig, pe cine, nenea Dumitrache, peste mări şi ţări. Ei, ce zici dumneata de nasul caraibilor?...
Ce să-ţi mai spun... Clima e cam tropicală. Deşi umiditatea e sus, plouă cam un sfert de oră, după care apare soarele. Paleta de colors e în contrast cu albul parfumat de roze şi cu nisipul. În loc de lalele e plin de mango. Nucile de cocos se sparg greu şi doar ca pamplezir le-aş mânca. În hamac nu-mi place. Cuvântul ăsta-mi aduce aminte de haidamaci, mitocani, pastramagii, maţe-fripte... Masa o servim la grădină în regim de olinclusiv, bem freşuri, mai ascultăm comédii hispanofone, mai dansăm baciata-bruto, da-l cam lasă şalele pe Rică, bine că la merenghe mă descurc cu magnatu', l-am pus naş de-al doilea.
Vezi, c-am avut şi eu parte pe lumea asta de compătimire, nene Iancule, că ce le-ai mai potrivit în noaptea aia furtunoasă... Seara mă pocneşte, aşa, parol, câte-o briză-n cap, şi mă delectez cu amintiri, mă întreb de ce iubim femeile, cum se-ntreabă unu' Cărtărescu, ce-o face tuşica, dau drumul la orga de lumini până la albastru-infinit... Uite, acum abia aştept s-ajung la mal, mă simt zăpăcită de valuri, m-am sculat devreme, ai got a filing de melancolie... pe unde te-o găsi scrisoarea mea, nene Iancule?
Mă gândeam să te rog, când mă-ntorc, să mă fi trecut şi pe mine un pic în scrisoarea pierdută, în locul coanei Zoiţica, să-l fac pe Caţavencu să tremure, să mă pun cu puterea, să gândesc pozitiv, să scot ţara din criză, să desenez o frunză, un palmier, un Porş ca să nu zic de Ferrari, să arborez austeritatea, că mai am şi eu momente de sacrificii, poate de îndoială, să se vadă că am şi gândit în viaţa asta, nu sunt doar Ziţa aia care citeşte dramele Parisului, o superficială, o nepricopsită spiritual vorbind, că, uite, oricine mă poate interpreta... până şi una ca Dorina din Giuleşti mi-a umflat rolul şi s-a premiat cu el.
Aşa să am parte,
Yor lovely, Ziţa