21.06.2004
Vin micuţii din urmă şi ne trag de mânecă: "Avem nevoie de magie, avem nevoie de Harry Potter". Să-i ajutăm şi să ne ajutăm. Haideţi să învăţăm cum se face o listă cu cât mai mulţi Harry Potter.


E ceva magic cu Harry Potter asta şi nu e vorba despre "meseria" personajului. Autoarea cărţii J.K. Rowling s-a chinuit şapte ani să convingă o editură să-i publice primul volum, a divorţat (din cauza preocupării sale excesive pentru micul Potter în defavoarea familiei) şi a trăit într-o sărăcie lucie, perseverând însă să scrie povestea. La lansarea britanică a primului episod povestea n-a avut succes, dar odată exportată în America, milioane de copii au început să citească istoria micului vrăjitor.

Nici copilul Potter din film n-a fost ales cu uşurinţă. După mii de copii vizionaţi s-a ajuns la Daniel Radcliffe pe care părinţii nu-l lăsau să facă film. S-a negociat din greu pentru apariţia sa şi când a sunat telefonul care confirma că Daniel va fi noul erou al copiilor din lumea întreagă, micuţul care avea atunci 8 ani a întrebat timid: "Aş putea primi drept răsplată încă o oră la televizor în seara asta?"

Şi magia merge mai departe. Milioane de copii care n-au citit niciodată o carte au renunţat la MTV, Playstation şi Pokemon ca să buchisească multe pagini. Nimeni nu înţelege vrăjitoria care-i face pe micuţii de doar 10 ani să citească sute de pagini fără să protesteze. Acum Harry Potter a ajuns şi la episodul trei pe marile ecrane, care e mai scurt decât primele două, deşi cartea e mai mare. Staţi fără grijă, filmul păstrează farmecul poveştii şi la fel de delicios.

Altfel, când mergi la circ sau vezi un spectacol de iluzionism, uitându-te la magician încerci să-ţi explici cum face vraja, care-i şmecheria şi te intrigă neputinţa ta de a înţelege lucrurile. N-ai cum să fii şi tu magician.


Şi totuşi, dincolo de ecran sau de filele cărţii, în realitatea apropiată există mulţi "Harry Potter", copii teribili care au făcut vrăji uimind lumea. Avem şi noi câţiva Harry Potter.

Harry Potter nr 1 a avut o baghetă cu adevărat magică. Ridicată în aer, bagheta oprea respiraţia celor care priveau. La mişcarea ei în jos începeau să curgă sunete divine, iar spectatorii uitau de timp, spaţiu sau probleme. N-a vrut niciodată să-şi înregistreze "vrăjitoriile" pentru a nu fi alterate, iar publicul are puţine şanse să le mai cunoască acum.

Harry Potter nr 2 a avut şi el o baghetă, dar vrăjitoriile sale provocau râsete (cam ca ale lui Ron Weasley). Îşi folosea bagheta ca să ameţească, să amuze, dar si ca să învingă gravitaţia. Cu ea arunca mingi în aer care luau traiectorii nebănuite, chiar dacă pe vremea lui nu se inventase Vâjhaţul.

Nici Harry Potter nr 3 n-a fost lipsit de bagheta întru ajutorarea vrăjilor. El o folosea ca o prelungire a trupului şi din momentul în care o mânuia, corpul căpăta forţe supraomeneşti. Ajutat de bagheta sa, a învins orice lege a fizicii, iar trupul său a atins viteze nemaiîntâlnite. Şi ceea ce e cu adevărat magic, în ciuda efortului, Harry Potter nr 3 şi-a învins mereu durerea fizică.

Vă mai dau un singur exemplu de Harry Potter autohton. Vrăjile sale erau scrise în caiete magice, iar el ştia să te plimbe pe străzi pline de mister unde apăreau şi dispăreau ţigănci. Una dintre magiile sale s-a oprit asupra unei indience care s-a îndrăgostit nebuneşte şi, după ce a citit vraja lui, a povestit şi ea întâmplarea într-un roman celebru.

Pe Harry Potter numărul 1 părinţii l-au botezat: Sergiu Celibidache. Şi lui Harry numărul 2, respectiv 3, părinţii le-au dat alte nume pentru a putea trăi printre "încuiaţi": Ilie Năstase şi Ivan Patzachin. Iar Harry numărul 4 şi-a transformat singur numele în legendă: Mircea Eliade. I-a fost uşor: a luat stiloul şi a mai făcut o vrajă.

Sunt mulţi oameni magici în tara noastră, dar nu le scrie nimeni poveştile. Şi nici nu le ecranizează. Nu mai stă nici unul dintre noi să-şi amintească momentele în care a fost fermecat cu adevărat. Dar uite că vin micuţii din urmă şi ne trag de mânecă: "Avem nevoie de magie, avem nevoie de Harry Potter". Aşa că în aceste zile e bine să facem un exerciţiu. Vom merge cu familia la film şi apoi vom începe să scriem o listă cu cât mai mulţi Harry Potter.

(Articol preluat din Jurnalul Naţional)

0 comentarii

Publicitate

Sus