Mai întâi îşi spun răspicat părerea, apoi atacă pentru că nu mai au argumente, iar când au epuizat orice cale a bunului simţ, se transformă în monştri şi îşi sfâşie hainele. Trăiesc pe lângă casele noastre şi se prostituează. Ca Aileen din Monster.
Monster este o poveste reală despre o copilă care la 8 ani îşi dorea să fie o actriţă frumoasă şi iubită. La 13 ani devine prostituată, iar la 30, când e în pragul sinuciderii, întâlneşte o tânără care-i acordă atenţie pentru prima dată în viaţă şi îi spune ce vroia să audă: ”Eşti frumoasă”. Se îndrăgosteşte, e gata să renunţe la prostituţie dar nu-şi găseşte nici o slujbă “curată” şi ... ucide. Aşa se rezumă în câteva rânduri povestea care i-a adus un Oscar lui Charlize Theron. O poveste care-ţi dă un sentiment de înţelegere şi simpatie pentru personajul cel rău, la fel ca în Hable con ella. al lui Pedro Almodovar. Doar că dincolo de orice sentiment, Monster este o poveste despre transformare.
Mai întâi e transformarea frumoasei Charlize în bestia Aileen. Mediatizată agresiv, pentru că era un bun cârlig de atras spectatorii în sală, transformarea lui Charlize face toţi banii. Succesul nu e doar în machiaj, kilograme în plus şi lumini bune la filmare.
Transformarea e înăuntrul lui Charlize; în ochii ei frumoşi, în trupul acum mătăhălos/masculin, în mersul şleampăt (poartă 44 la pantofi!) şi în atitudinile ei vulgare. (Mai puţin în mâini, căci ele rămân frumoase, graţioase chiar şi când n-au manichiura perfectă.)
Aceasta este prima transformare. Apoi e transformarea eroinei din fetiţa blondă şi inocentă în criminala care ucide în prima fază ca să se apere, apoi ca să se răzbune şi, în final, doar pentru că victima i-a ieşit în faţă într-un moment nepotrivit.
Respectând regula acestui colţ de pagină, vorbim astăzi despre transformarea în monştri a unor oameni din apropierea noastră.
S-a întâmplat recent, aţi văzut-o cu toţii, pas cu pas, în direct, pentru că televiziunii nu-i place să rateze ceva spectaculos/scandalos. Povestea a început cu oameni normali, cunoscuţi sau anonimi, care aveau ceva de anunţat. Coerent sau nu, fiecare şi-a transmis mesajul cum l-a dus mintea sau l-au sfătuit alţii. Asemenea eroinei din film, la startul în competiţie, au avut şi ei nişte obiective/ vise. “Vreau să mă fac preşedinta ţării”, glumeşte Aileen în faţa iubitei sale când decide să abandoneze prostituţia.
Aproape la fel şi-au dorit şi eroii mei. Dar nu era o glumă. Pe drumul către atingerea obiectivului au început să “ucidă” cu vorbele. Copiind traseul eroinei din Monster, transformarea lor a fost gradată. Aileen ucide mai întâi ca să se apere, monştrii pe care îi prezint astăzi atacă în prima fază ca să poată să-şi transmită mesajul propriu. În etapa doi Aileen ucide ca să se răzbune, monştrii din povestea mea atacă pentru că nu au mai au argumente. Iar în final, Aileen ucide doar pentru că victima i-a ieşit în cale într-un moment nepotrivit. Ştie că e un om bun, că nu îşi merită soarta, dar îl ucide pentru că acesta o poate denunţa. Acelaşi comportament îl au şi personajele mele. În stadiul final atacă pe oricine le-a ieşit în cale, fără vină, doar pentru că se află în acelaşi loc cu ei. Iar atacul e animalic, grosolan, monstruos şi cu accente de comedie neagră. Când termină arsenalul de injurii, sfâşie pantalonii rivalilor. Nimeni nu mai stă să se gândească cum s-a ajuns aici, cum de s-au transformat peste noapte din oameni decenţi în monştri gălăgioşi şi violenţi, în “ucigaşi cu vorbele”.
Nu se mai gândesc că la finalul luptei vor mai trebui să-i întâlnească pe adversari, vor trebui să trăiască în acelaşi oraş, vor trebui să-şi strângă mâinile la întâlniri de afaceri. Se atacă între ei ca şi cum ar fi ultima şansa de supravieţuire.
Ceva îi transformă pe toţi, indiferent de tabără, în monştri. Iar în cazul de faţă, nu sunt “ajutaţi” nici de machiaj, nici de efecte speciale. Partea tristă e că aceasta s-ar putea să nu fie singura asemănare între ei şi criminala din film.
Aileen, eroina din Monster, e prostituată. Eroii mei de astăzi, monştrii de care vă vorbesc, au o meserie asemănătoare. E momentul să faceţi cunoştinţă cu ei. “Politica e o... prostituată”, spun unii. Atunci politicienii, oricare culoare ar avea, se prostituează?!
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)