Curcubeu de seară / Te aştept

Curcubeu de seară

Sunt scris cu cenuşă. Am gust de cenuşă
pe degetele strâmbe, pe ochi... Ce târzii
mă dor privirile scunde (le ştii,
pitite în tine pândesc după uşă!).

Aici, în odaie, ce galbenă creşte
o lume bolnavă, cu vene subţiri.
Fiecare vers pendulează de-un fir
şi fiece fir te vrea, te doreşte.

Îţi dau curcubeul acesta de seară,
tu prinde-l în pâr şi iubeşte-mă tare, -
nu vreau să treci prin mine călătoare,
nu pot gândi o cea din urmă oară.

Însă cândva, rosti-voi şi gândul: alege
- în ziua ucisă sau ziua paradă -
pânza răspunsului undui-va în radă...
Se-apropie ziua, iubito. Înţelege.

Te aştept

Sa fie seara alta, sau dorul meu se plimbă
- lumina ta cunoaşte un asfinţit mai trist -
tot umblu după semnul bolnav care colindă,
tot dreg o poartă strâmbă, cu ochii înspre pisc.

Curând vom auzi la asfinţit trompeta
şi pentru noi pădurea din nou se va mişca, -
au răsunat atâtea chemări în faţa ta,
de atâtea ori mi-am strâns zadarnic arbaleta!

Ştiu paşii să ţi-i număr şi pletele să-ţi port,
să te adun în casa privirii mele ştiu....
Iubirea e departe şi iarăşi e târziu
Coloanele cu doruri mărşăluiesc spre Nord

Că te trezeşti în mine şi strigi, cum să mă mir?
Mi-i inima o pernă pe care dormi şi cânţi -
prin somn vâslesc cu trudă ca pe un lac cu câlţi,
din loc în loc mi-apar ostroavele-amintiri....

Cred, tot cred că în curând îmi vei dormi pe piept
- simt cum clipeşti în mine - mi-e sete când ţi-e sete --
Aştept să te respir în orele încete
pentru c-aşa e bine, pentru c-aşa e drept

(în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Anca Mizumschi)