seara miroase a fum / fiindcă totul continuă / însă...

(seara miroase a fum)
 
seara miroase a fum.
o lumină roşie
pulsează peste oraş
pe cînd cartierul
îşi trimite semnalele
(pocnetul bătătoarelor de covoare)
spre cerul deflorat.
 
acum nimeni nu mai aude
strigătul de ajutor
al nimănui: puntea atît de fragilă
atîrnă în gol.
 
acum
trecătorii scîncesc înfricoşaţi
privind printre degete.
 
(din vol. Tabieturile nopţii de vară, ed. Cartea Românească, 1989)
 
(fiindcă totul continuă)
fiindcă totul continuă
să rămînă de neînţeles
mă încăpăţînez
să trag după mine
un vagonet
de silabe desperecheate.
între timp
devin un pergament al unei istorii
cu desăvîrşire absurde.

(poem cenzurat din vol. Tabieturile nopţii de vară, ed. Cartea Românească, 1989)

însă...
... dacă nimeni nu mă ţine de mînă
drumul mi se pare lung şi lung.
tot acolo voi ajunge
şi dacă nimeni nu mă ţine de mînă
dar drumul mi se pare lung şi lung.
 
(din vol. Blanc, Ed. Vinea, 2000)

(în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Anca Mizumschi)