Nu sînt multe de spus*, doar de admirat. Căci cu bucurie trebuie să remarc că în sfîrşit s-a (re)constituit şi la noi Sfînta Treime a gîndirii dialectice brute: dreapta, stînga şi duşmanul comun (frontul însuşi, reperul).
Mă refer la minunata, idilica imagine în oglindă Horia-Roman Patapievici - Alex Cistelecan, aduşi faţă în faţă, într-o teribilă încleştare blocantă (pentru gîndire, în primul rînd), de către eternul dubios, insidiosul eliberator Michel Foucault.
Gîndirea tare dreapta-stînga, acord pentru excludere, sau dulcea homofobie adiind de unde nici nu te-aştepţi printre metafizicii fraţi duşmani juraţi.
Delectaţie aici: www.criticatac.ro/27286/primii-ani-de-dilema-93-94/
*Am început prin a spune mai multe, dar le-am lăsat deocamdată deoparte.
1 comentariu
- foucaultAlex Cistelecan, 01.03.2015, 12:17
N-am inventat eu ideea ca ar exista o lectură neoliberală a lui Foucault (https://www.jacobinmag.com/2014/12/foucault-interview/), și nici n-am pretins că ar fi singura lectură posibilă. Deci dacă asta-i obiecția, e cam subțirică. Poate de-aici nevoia delirului criptico-aluziv. În rest, homofobie? unde, cum?
Arhiva rubricii
Dacă nu e de tradus cum să scrii? Ospitalitate și violențăPrizonieri de războaie. Dublul război, auto-invazia, continentul fără calitățiMarele oraș și dezvoltarea (urbană) azi: democrația ca ecologie - sau ce să le cerem dacă tot vor să le dămUltimul clasic: Nicolae Manolescu, conștiința, umbra criticăAccelerare și rezonanță: Hartmut Rosa. II: înnebunirea lumii (prin transformarea ei în bunuri) și medio-pasivitateaToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
4SPACEEvul Mediaoameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubescUrbariumPortreteExotic clubMass-miezuriCuvinte şi spaţiiDon Quijote RătăcitorulcarnetzELLEUtopicaPost-itCronica insolităDoza săptămânală de eroismJurnalul unui obsedat de serialeTexte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)Scurt tratat de moftologieO gură de TeacherHistory LapseComicopolisBucureștiul străzilor uitatePublicitate