Ansamblul The Gurdjieff Folk Instruments va concerta pentru prima oară în România. Cei zece muzicieni, între cei mai renumiţi interpreţi profesionişti de muzică instrumentală tradiţională din Armenia, vor concerta la Sala Radio din Bucureşti joi, 26 martie 2015, de la ora 20. Prezenţa în România este rezultatul strădaniei Asociaţiei Octava, care este la primul proiect de o asemenea anvergură. Ansamblul Gurdjieff a cîştigat Premiului Edison Jazz / World 2012 pentru cel mai bun album internaţional - "Music of Georges I. Gurdjieff". Despre Gurdjieff Ensemble am vorbit cu Anca Sigheti, membră fondatoare a Asociaţiei Octava.
Ovidiu Şimonca: Cînd aţi aflat că există acest ansamblu muzical Gurdjieff?
Anca Sigheti: Cu mulţi ani în urmă am avut o întîlnire cu muzica lui Gurdjieff şi am aflat şi de ansamblu. Ansamblul a fost fondat în 2008 de către pianistul şi compozitorul armean Levon Eskenian, care este şi director artistic al ansamblului. Ei cîntă, parţial, o muzică armenească.
O.Ş.: De ce parţial?
A.S.: Muzica lui Gurdjieff este un subiect aparte, nu poţi să o clasifici uşor. Sursa ei se află în temple şi mănăstiri din Orientul Mijlociu şi multe părţi din Asia Centrală, India şi Nordul Africii. Sînt ritmurile din satele kurde, armene, asiriene, greceşti şi turceşti, din mănăstirile dervişilor şi sayyidilor.
O.Ş.: Cele mai multe influenţe sînt armeneşti?
A.S.: E greu de spus dacă cele mai multe. Gurdjieff era armean, după mamă, iar muzica lui vine de acolo, din spaţiul acela. Bucăţile muzicale pe care Levon Eskenian le-a selectat pentru concerte îşi au rădăcinile în folclorul şi muzica spirituală armeană, greacă, arabă, kurdă, asiriană şi caucaziană. G.I. Gurdjieff s-a născut în oraşul armean Gyumri (numit odinioară Alexandropol), situat la graniţa de azi a Armeniei cu Turcia. După anii de explorare cu grupul său "Căutătorii adevărului", a adus în Vest (în Franţa şi Statele Unite ale Americii) o învăţătură necunoscută pînă atunci despre posibila dezvoltare spirituală a Omului, care poate fi urmată în condiţiile vieţii de zi cu zi. El a numit acea învăţătură "A patra cale". Gurdjieff a murit la Neuilly în octombrie 1949 şi de atunci sînt centre în lume care îi duc mai departe învăţătura, exprimată prin cuvînt, prin muzică şi prin dans.
O.Ş.: Cum aţi reuşit să-i aduceţi în România pe cei de la Gurdjieff Ensemble?
A.S.: E un traseu de aproape un an de zile. În aprilie 2014 s-au născut această idee şi invitaţia. De atunci sîntem în legătură cu Levon Eskenian, pentru organizarea concertului, şi am avut ocazia să-l întîlnim şi pe Emmanuel Hovhannisyan, care cîntă la duduk şi care a mai fost în România, atît pentru concerte cu ansambluri de muzică clasică, cît şi pentru turneul Roots Revival din 2014. A fost un proces foarte greu, dar sîntem susţinuţi de mulţi oameni care au rezonat cu noi. Pentru noi este primul proiect de o asemenea anvergură. Sînt 10 muzicieni şi sînt multe detalii de pus la punct. A fost greu să strîngem fondurile necesare. Este o muzică pe care cei care o cunosc o apreciază extraordinar, dar este o muzică de nişă. Încă nu este cunoscută în România sau este cunoscută prea puţin. Acest proiect îşi găseşte locul potrivit în gama de proiecte pe care le vom derula. Noi, cei din Asociaţia Octavia am pornit de la căutarea unor valori autentice. Domeniile de care sîntem interesaţi nu privesc doar muzică şi dans, ci şi artă, arhitectură, geometrie sacră, mişcare. Ansamblul muzical Gurdjieff ne duce către o căutare şi o regăsire a noastră.
O.Ş.: Cine v-a ajutat în acest proiect?
A.S.: Ne-a ajutat Konica Minolta, ei au fost primii care s-au oferit să ne ajute şi datorită lor am avut curajul să pornim la drum. Nu am fi reuşit fără ajutorul extraordinar de la Gurdjieff Studies Londra, care are o filială şi în Bucureşti. Sensiblu este un alt nume ce s-a alăturat eforturilor noastre. Am fost ajutaţi şi de Uniunea Armenilor din România şi de Ambasada Armeniei la Bucureşti.
O.Ş.: Care ar fi elementul de noutate în muzica celor de la Gurdjieff Ensemble? Ce va fi surprinzător în concertul din 26 martie 2015?
A.S.: Este o muzică evocativă, fără să fie o imitaţie a unei muzici etnice. Prin această muzică se transmite esenţa unei muzici antice, care îl ajută pe omul modern să se caute pe sine însuşi. Muzica aceasta este parte din învăţătura lui Gurdjeff, care a chemat omul spre trezire. Gurdjieff a fost filozof, compozitor, scriitor, coregraf, doctor, maestru bucătar. Această întrebare stăruie: cine a fost Gurdjieff? El a sfidat orice clasificare. Peter Brook spunea despre Gurdjieff că este figura cea mai validă şi reprezentativă a timpurilor noastre. El a făcut, timp de 20 de ani, călătorii în Asia. Nu se cunoaşte itinerariul acestor călătorii. În anul 1912, a apărut la Moscova şi a prezentat o "metodologie a conştiinţei", o chemare către trezirea conştiinţei. Timp de 12 ani a compus, împreună cu Thomas de Hartmann (1886-1956), peste 200 de bucăţi muzicale. Sînt şi piese de concert, de "program", dar şi piese care acompaniază dansuri sacre. Aceste piese au fost compuse pentru pian şi apoi aranjate de Levon Eskenian pentru instrumente tradiţionale armeneşti. În concertul de la Bucureşti, vor fi şi cîteva piese cîntate la pian.
În program sînt şi piese de Komitas Vardapet (1869-1935), fondatorul şcolii moderne de compoziţie din Armenia şi etnomuzicolog apreciat, un om fascinat încă din copilărie de folclorul muzical armenesc. Adaptările sale corale pentru cîntecele folclorice şi spirituale armeneşti sînt considerate adevărate capodopere. Claude Debussy spunea despre Komitas Vardapet că a fost un geniu. După un concert susţinut de Komitas, Debussy a exclamat: "Strălucitor! Mă înclin în faţa geniului dumneavoastră muzical, părinte Komitas!". În 2015, la Erevan, s-au inaugurat Muzeul şi Institutul "Komitas Vardapet", iar Levon Eskenian a avut un rol esenţial. Inaugurarea s-a făcut în Anul Genocidului, în 2015 se împlinesc o sută de ani de la Genocidul Armean. Komitas Vardapet a fost marcat de Genocid, după Genocid n-a mai putut să compună. Dar a compus foarte mult pînă în 1915. Komitas Vardapet a supravieţuit Genocidului, dar a rămas marcat psihic, petrecîndu-şi ultimii 20 de ani într-un azil din Paris, unde a şi murit. Moştenirea pe care Komitas a lăsat-o s-a pierdut parţial în negura timpului; din cele peste 3.000 de transcrieri de cîntece populare armene au ajuns pînă la noi doar 1.200, mare parte din cercetările sale despre descifrarea muzicii antice armene s-au pierdut. Au rămas scrieri, memorii, scrisori şi culegeri de muzică.
O.Ş.: Cît va dura concertul?
A.S.: Aproape două ore. În final, am pregătit şi o surpriză pentru spectatorii de la Bucureşti, pe care nu o voi dezvălui, dar care sper să le placă celor care vor veni la concert.
O.Ş.: Ce v-a spus Levon Eskenian cînd i-aţi făcut invitaţia să vină la Bucureşti?
A.S.: Ei şi-au dorit să concerteze la Bucureşti, mai ales că Emmanuel Hovhannisyan a mai fost aici şi a fost încîntat de experienţa pe care a avut-o în România. Levon Eskenian este una dintre cele mai active personalităţi ale vieţii muzicale armeneşti. El a studiat pianul cu Robert Shugarov şi cu Willy Sargsyan. Ansambul pe care l-a fondat este foarte cunoscut în Armenia, Europa, Orientul Mijlociu, Rusia şi Australia şi a participat la festivaluri de prestigiu precum Wege Durch Das Land, în Germania, Imago Dei, în Austria, Stansern Musiktage, în Elveţia, Fiestival, în Belgia, Nostalgia Festival, în Polonia. Se va face o legătură între muzica lui Gurdjieff şi învăţăturile lui Gurdjieff, la Bucureşti existînd Gurdjieff Studies România. Biletele pentru concert se vînd bine, am avut o dinamică surprinzător de bună a biletelor distribuite prin Eventim.
O.Ş.: Cînd aţi ascultat prima oară piese de Gurdjieff, care a fost impresia?
A.S.: Mi-a dat sentimentul că există un loc, ca acasă, în interior, unde poţi să ajungi. Muzica lui Gurdjieff cheamă ceva, cheamă ceva din tine, o reuniune interioară. Am regăsit, în mine, ceva uitat, ceva care ştiam că există. Unele piese sînt ritmate şi au o energie puternică - cum sînt cele pentru dansuri bărbăteşti. Muzica dansurilor pentru femei este suavă şi de o feminitate extraordinară. Această muzică te cheamă să te găseşti pe tine însuţi.
O.Ş.: În limba română există traduse volume ale lui Gurdjieff?
A.S.: Există, mai demult tradusă, o carte scrisă de unul dintre discipolii lui Gurdjieff, P.D. Ouspensky, care a apărut în româneşte cu titlul: În căutarea miraculosului sau Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută. S-a tipărit în 1996, acum se mai găseşte prin anticariate. Eu prin această carte am aflat despre Gurdjieff şi am descoperit apoi muzica şi dansurile sale.
[Între timp s-au mai tradus în limba română şi alte cărţi ale lui Gurdjieff, printre care şi Viziuni despre lumea reală din care puteţi citi un fragment aici.]