Trombonistul britanic Barry Webb
“Muzica românească nouă este profund diferenţiată faţă de cea britanică, de exemplu. În deceniile dinainte de 1990, unii compozitori români au putut pleca din ţară, dar numai ocazional şi astfel au beneficiat de unele influenţe. Dar rădăcinile culturii româneşti rămân esenţiale pentru a muzica lor. Românii sunt mult mai apropiaţi de propria lor moştenire culturală. Dacă te gândeşti la alte ţări, precum Anglia, noi eram mult mai aproape de rădăcinile noastre culturale acum 100 de ani decât acum. La ora actuală, acastă moştenire este pierdută definitiv.
Barry Webb
Se poate vorbi despre o anumită globalizare în domeniul muzical ca şi în alte domenii ale vieţii contemporane şi cred că o oarecare extensie a sensului este adevărată. Dacă mă gândesc la compozitori din zone îndepărtate pe care le frecventez, precum Japonia, de exemplu, unde am fost de multe ori, sau Australia... Acestea sunt locuri care au o anumită relaţie cu muzica vest-europeană şi aceasta le influenţează modul de a compune. Ei pot alege aspecte din muzica vest-europeană sau americană, uneori din amîndouă, dar şi simt această nevoie. Eu cred, extinzând oarecum, că România a fost ferită de acest fenomen. De aceea aici există individualităţi aparte. Mă refer mai ales la persoanele care s-au bazat pe rădăcinile istorice ale muzicii acestei ţări. Asta este caracteristic României. Oamenii se simt aproape de aceste tradiţii. Şi asta se întâmplă şi în alte ţări din estul Europei.”
Compozitorul Iancu Dumitrescu
“Este ştiut că muzica cultă în România a început să se dezvolte ceva mai târziu. Noi nu avem o Renaştere, avem doar un bizantinism fabulos care rămâne de cercetat în continuare, de exploatat. În epoca modernă este adevărat că muzica românească a avut un mare şvung. A intrat în actualitate prin George Enescu, prin alţi compozitori, mulţi care nici astăzi nu sunt apreciaţi la justa lor valoar sau măcar cunoscuţi.
În cei 40 de ani de după război, noi ne zbăteam aici cu realismul socialism, cu melodia, cu problemele tonalităţii, ca şi cum aceste lucruri mai aveau secrete pentru nişte oameni care făceau Conservatorul, care făceau cultură muzicală componistică la alt nivel şi care simţeau nivelul internaţional... Sigur că România a “căzut”, iar în apus a apărut şcoala postweberniană, Boulez, Stockhausen, apoi Berio, s-au petrecut fenomenele acelea colosale ale muzicii poloneze, Ligeti, Penderecki... România, săraca, n-a avut mijloacele financiare, n-a avut deschidere, tocmai pentru că în interiorul breslei a existat o mentalitate mai strâmtă, au fost nişte oameni... un soi de comunişti brigadieri, care au vrut să impună păşunismul, de pildă... Ori în Europa, păşunismul nu mai era de actualitate. El ţinea de realismul socialist, ţinea de muzica sovietică, care venise cumva cu marşuri pe tancuri şi acum evolua către un soi muncitoresc de a mărşălui în acelaşi ritm, cât se poate de opac şi cât se poate de fără personalitate...
Iancu Dumitrecu
În acelaşi timp, în clandestinitate, underground, s-a format o estetică, o altă estetică, prin care oameni de talia lui Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, încă alţii, profesori la Conservator, ei înşişi mari compozitori, au format o insulă de deschidere, o insulă de creativitate adevărată, o insulă de spirit care vine în acord cu spiritul enescian, cu spiritul clasic românesc. Astăzi s-a evoluat din nou către un fenomen să zicem aşa european. Pentru că Europa îşi permite de circa 15 ani să obosească şi s-a liniştit... Are prea multe preocupări de ordin politic, Europa unită, America la fel, multe probleme economice, forme de politică globală, sunt ale tentaţii... Astfel, din punct de vedere muzical Germania, Austria, Franţa, Anglia, America, Japonia... se află într-un relaş, se află într-o decontractare. Aşa se face că în România se petrece un fenomen colosal, o grupă de 6 - 7 - 10 (să nu exagerăm, totuşi), compozitori, au descoperit partea de noutate care vine tocmai din ideea spectralismului, de pildă. Spectralismul este una dintre ideile formidabile, una dintre ideile novatoare ale compoziţiei actuale. Şi ea a fost descoperită de compozitorii români.”
Va urma