M-am gândit să scriu câteva sfaturi pentru cei interesaţi de ele şi de a merge în Cuba. Mie mi-ar fi prins bine să ştiu o parte din ele înainte să ajung acolo, ca să-mi planific mai bine călătoria. Unele lucruri le-am povestit deja, dar o să mă repet pentru cei ce poate nu le-au citit.
În primul rând aş vrea să subliniez faptul că pentru a intra în Cuba este nevoie de viză. Eu am tot citit despre Cuba dintr-un ghid National Geografic care nu pomenea nimic de viză, nici că trebuie, nici că nu trebuie, pur şi şi simplu omitea cu totul să vorbească de acest lucru, ceea ce mi se pare o neglijenţă din partea lor. Aşa că am aflat că ne trebuie viză cu o săptămână înainte, când ne-a întrebat un prieten dacă ne-am luat viza, iar noi am intrat în panică. Din fericire, viza se obţine pe loc şi foarte uşor. Vă trebuie paşaportul, copie după biletul de avion, copie după asigurarea medicală şi să plăteşti o taxă de 22 euro la o bancă. Adresa consulatului din Bucureşti de unde se obţine viza este Str. Nicolae Caramfil, nr. 73, Intr. Ghe. Simionescu, et. 4, Sector 1, orar L-V: 9-17.
Apoi aş vrea să vorbesc despre banii pe care ar trebui să-i luaţi cu voi. Când am fost noi, în decembrie 2014, era bine să ai euro asupra ta, nu dolari. Puteai să schimbi şi dolari dacă vroiai, dar cu un comision de 10%. De asemenea, era mai bine să ai cash decât card. Dacă schimbai cash, nu plăteai niciun comision, în schimb la card plăteai un comision de 3%. Noi am avut şi cash şi card. Am sperat că va fi mai uşor să scoatem bani de pe card decât să schimbăm. La schimbat într-adevăr erau cozi şi era mai uşor să scoţi bani de pe card direct de la bancomat, dar asta presupunea că bancomatul să accepte cardul tău. Iar pe ale noastre nu le primea. La bancomat mergea doar Visa, mai puţin a noastră, la casa de schimb mergea şi Visa şi Mastercard, dar să nu fie emise de o bancă din America sau care să aibă legături cu America. Din fericire, ale noastre nu aveau. În viitor poate se vor schimba lucrurile, dacă ţările redevin prietene.
Că monedă, există 2 feluri. Cuban Convertible Peso, pe scurt CUC, moneda special creată pentru turişti în urmă cu 20 de ani. Localnicii folosesc Cuban Peso sau CUP, dar ei îi zic MN, Moneda Nacional. 1 CUC echivala cu 1 dolar şi cu 24 CUP/MN. Dacă vreţi să faceţi rost de bani locali, trebuie să cumpăraţi ceva ce nu este dedicat turiştilor, cum ar fi îngheţată sau banane. Plăteşti în CUC şi primeşti restul în MN. Hârtiile locale sunt mult mai frumoase şi fiecare are o personalitate diferită tipărită pe ea. Eu am făcut rost de hârtia de 3 peso cu Che Guevara şi de 1 peso cu Jose Marti.
Din punct de vedere al cazării, dacă nu aveţi pretenţii prea mari, e bine să staţi la casa particular, adică în gazdă. Avantajul este că nu trebuie plătit nimic înainte, doar să faceţi rezervarea şi să o confirmaţi cu câteva zile înainte de sosire. Şi sunteţi liberi să vă faceţi ce program vreţi şi să-l schimbaţi de câte ori vreţi. Am profitat şi noi puţin de această flexibilitate, dar nu destul. Iar cazări se găsesc peste tot. În orăşelele mici, în staţiile de autobuz, localnicii se înghesuie să te îmbie să le treci pragul. Poţi să recurgi la această variantă de a găsi cazare, în cazul în care nu ai rezervat nimic din oraşul anterior. Cazarea care mi-a plăcut cel mai mult este cea din Havana, Hostal Peregrino. Gazdele nu au fost prea amabile pentru că erau foarte ocupate şi discuţiile cu ele erau tot timpul pe fugă. Dar n-am ce să le reproşez în rest. Au mai multe locaţii. Sediu lor central, unde am stat prima dată este Consulado, acolo sunt şi gazdele în timpul zilei, acolo vin seara la masă cei ce vor să ia cina la ei. Ce mi-a plăcut e că se perindă mulţi turişti şi e uşor să interacţionezi cu ei, să afli alte poveşti. Cea de-a doua locaţie la care am stat este El Encinar, care este mai elegantă, dar mai pustie. Ne-am văzut rareori şi pe fugă cu alţi turişti.
Legat de unde să mergi în Cuba, părerea mea este că ar trebui vizitată toată Cuba, nu doar partea de vest, cum am făcut noi. Din câte am auzit de la alţi turişti cu care ne-am întâlnit pe acolo, estul este foarte diferit de vest şi merită văzut. Din păcate noi nu am mai avut timp să ne schimbăm programul ca să ajungem şi acolo.
Dacă aş merge din nou în Cuba, aş sta doar vreo 4 nopţi în Havana. N-aş sta mai mult pentru că e prea poluată. Aş sta 2 la începutul călătoriei şi 2 la sfârşit. Aş lua avionul local, Cubana, până în Santiago. Apoi aş merge în Baracoa, cel mai vechi oraş de pe insulă şi apoi aş reveni cu autobuzul spre Havana, oprindu-mă din loc în loc. Sigur aş sta câteva zile în Trinidad şi în Vinales. Poate aş încerca şi coasta de nord, mai ales pentru plajă, dacă aş găsi o zonă uşor accesibilă, cum e din Trinidad. N-aş intra în resorturi unde nu au voie cubanezii şi astfel lipsite de personalitate. De reţinut că indiferent de perioada anului, în est plouă mai tot timpul. Aşa că fiţi pregătiţi. Acestui fapt însă, i se datorează peisajul tropical şi vegetaţia luxuriantă, ceea ce constituie din câte am înţeles atracţia acestei zone.
Transportul prin ţară, în afară de avion, se poate face cu autobuzul Viazul, sau cu taxi colectivo, care costă la fel dar ajunge mult mai repede. Pentru acest mijloc trebuie să fiţi însă pregătiţi să aveţi bagaje mici, pentru că într-un portbagaj de maşină normală trebuie să între bagajele a patru persoane. Mai există şi maşina închiriată, dar costă mult mai mult. Aceste mijloace de transport sunt pentru turişti, dar am auzit că mai există şi autobuzul pentru localnici, ce costă o nimica toată, nu ştiu cum îl cheamă şi de unde se ia, dar ştiu că poate fi folosit şi de turişti.
Trebuie să fiţi un pic atenţi la relaţiile cu localnicii. În afară de faptul că dacă vă recomandă cineva un ghid s-ar putea să vă ducă la un restaurant unde să plătiţi de 2-3 ori costul real al mesei, cum am păţit noi. De asemenea, pe stradă, au încercat să ne agaţe nenumăraţi cubanezi ce încercau să ne ducă la vreun bar unde, se lăudau ei, ar fi cântat Buena Vista Social Club. Ce s-ar fi întâmplat acolo, nu ştiu pentru că n-am mers. În schimb, când eram mai mulţi turişti la o masă, nişte fete au intrat în vorbă cu unii băieţi de la masa noastră, iar la final era cât pe ce să plătim şi consumaţia fetelor. Mai ştiu pe cineva care a păţit aşa ceva. Erau mai mulţi, nişte cubanezi i-au întrebat dacă pot sta la masă cu ei şi la final au trebuit să facă scandal ca să nu plătească şi consumaţia cubanezilor. Aşa că aveţi grijă cu cine intraţi în vorbă şi cât de mult vă împrieteniţi.
Altfel, e foarte sigură ţara. Cred că nu m-am simţit nicăieri aşa în siguranţă ca în Cuba. De fapt, nu ar trebui să generalizăm aceste întâmplări, dar ne-am gândit că e bine să fiţi preveniţi.
Şerban: Acum cîteva sfaturi şi pentru amatorii de fotografie. Am avut cu mine două camere foto, prima digitală cu un obiectiv de 28mm format 35 şi a doua cameră, pe film format panoramic (toate pozele din acest post sunt făcute cu ea). Am vrut să fiu cît mai puţin încărcat cu echipamente după cum vă daţi seama. Asta nu înseamnă că aşa e bine sau indicat, dar ştiind aceste amănunte, puteţi să vă uitaţi la fotografii şi să vă daţi seama ce poate să rezulte din combinaţia asta de aparate. Oamenii sunt foarte primitori şi se lasă uşor fotografiaţi, iar aşa cum fac de obicei, înainte să îi fotografiez, dacă e vorba de un portret, merg să le cer permisiunea, şi în Cuba nu am primit niciun refuz. Ba din contra, de câte ori am întrebat am fost primit cu braţele deschise chiar şi când prima reacţie a fost una de reţinere din partea localnicilor.
În rest, drum bun şi distracţie plăcută!