Pe drumul de la aeroport până la Cynthia mi-am amintit de călătoria făcută în 2012 în Bahia, la Salvador şi împrejurimi, o altă experienţă frumoasă.
La uşa locuinţei m-au întâmpinat Ines şi câinele, un fel de collie în miniatură.
Prima plimbare am făcut-o prin parc îndreptându-ne spre piaţa de legume şi peşte. Am mâncat tapioka cu sos dulce şi căpşuni şi am băut suc de trestie de zahăr.
În timpul zilei am mers în oraş cu autobuzul. În fiecare autobuz este un vânzător de bilete (casier), iar spaţiul este împărţit în două de către o barieră. Dacă cumperi bilet, treci bariera in partea din spate a autobuzului, daca nu iei bilet, stai in fata. De obicei bătrânii sunt scutiţi de la plata transportului şi nu trec de barieră.
În a doua seară am fost la Centrul Cultural din Sao Paulo. Am întâlnit câţiva indieni băştinaşi care veniseră îmbrăcaţi în costume tradiţionale la un festival dedicat tradiţiilor lor. Pe aceşti indieni îi vezi de obicei la marginea şoselelor, lângă pădure, vânzând diferite obiecte realizate manual, cum ar fi coşuri, păpuşi, podoabe şi cred că în general locuiesc în păduri.
După două zile am plecat cu o maşină închiriată spre Rio. Urma să ajungem peste vreo 6-7 zile în Rio. Ne-am oprit într-o localitate de pe malul oceanului unde am mâncat prima porţie de peşte cu fasole neagră şi farofa (un fel de făină). Până seara am parcurs drumul de coastă până la Paraty şi ne-am cazat într-un mic paradis, o casă pe malul unui râu. Peretele dinspre râu era din sticlă. Paraty e un oraş colonialist cu o arhitectură frumoasă dar prea comercial pentru gustul meu. Din fericire au bani să renoveze clădirile şi le repară, aşa că va rămâne în continuare un loc special.
În fiecare zi am testat in locuri diferite porţia de peşte cu farofa, fasole neagră şi cartofi prăjiţi. De fiecare data am fost încântat de gustul peştelui şi de întreaga combinaţie.
Pe Ilha Grande am ajuns cu un vapor care transportă circa 400 de persoane. Pe insulă nu sunt decât câteva maşini, cea a pompierilor, ambulanţa, tractorul firmei de salubritate şi un bus al politiei. Bagajele noastre au fost duse la pensiune într-un cărucior tras de un hamal din port.
Pe Ilha Grande se organizează calatorii cu şalupa catre toate locurile interesante de pe perimetrul insulei. Am parcurs pe jos cu Ines traseul de 5 ore până la Dois Rios. o localitate unde cred că ar fi filmat Tarkowski dacă ar fi ajuns acolo. O atmosfera foarte interesantă în acel loc, dată de o închisoare demolată parţial în 1992 şi câteva zeci de case părăsite. Plus cele două râuri care se revarsă în ocean. Absolut fabulos.
Şi brazilienii din Ilha Grande au un fel de ieşire în natură cu mici, bere şi manele. Ei merg cu şalupele în câte un golf unde se aruncă din şalupă în apă, beau bere şi ascultă muzică braziliana "modernă", de pe fiecare şalupă răsunând altă piesă "muzicală". De comun acord cu Ines şi Cynthia, am numit acest tablou complet, FAROFA TOTAL.
Am ajuns după vreo şapte zile în Rio unde am locuit in partea sudică a oraşului, lângă plaja Barra. Rio de Janeiro este un oraş extraordinar, iar eu m-am bucurat sa vad locurile de care auzisem in piesele de bossa nova ale lui Tom Jobim.
Oraşul vechi, Lapa, barurile cu muzica live, Centrul Cultural care fusese înainte banca naţională din Rio mi-au oferit multă bucurie în cele opt zile petrecute acolo. Într-o fosta fabrica de sobe de fonta s-a creat un spaţiu cultural iar noi am ajuns acolo chiar in ziua in care era concert simfonic pentru bebeluşi. Circa 50 de mame aşteptau cu copiii in braţe să intre în sala de concert.
Nu am vizitat favella pentru ca nu am mai avut timp şi am preferat de fapt să petrecem mai mult timp in oraşul vechi.
Ines vorbise deja cu un taximetrist pe care îl cunoştea şi care ne putea conduce cu maşina lui vreo 4 ore pe străzile favellei în schimbul a 300 de reali.
Poate mergem data viitoare.
