monument de aer
Din toate câte nu s-au spus şi poate/chiar lucrurile de nu se întâmplă niciodată sunt structuri care scot oraşe întregi pe guri/Bucurii limpezi ridicate pe neaşteptate din ani lungi/de şoapte pe care nu ai apucat să le-nţelegi dar exact când nu te uiţi apar: Coloane de respiraţii şi toane pasiuni clare/peste care ai trece rece dar fiecare Întrebare se găseşte fix în corpul tău întins peste toate de la început /până cândva foarte departe chiar dacă nu ai putut să îţi aminteşti încă: Dintr-un capăt la celălalt/al istoriei totul crede sincer într-un singur
corp cu părţile lui unele imaginate, altele prinse în mijlocul fiecărei mişcări/şi chiar împinse în margini în intensitatea diurnă, apropieri ca nişte unghii, ca părul crescute doar ca să te apere /de zgomotul tău, de căldura fiecărui organ din care aprinzi flama calmă a fascinaţiei Lucruri care sunt numai cuvinte/doar când sunt zise există te bucuri, altfel rămân pentru totdeauna /linişte foşnitoare şi atingerea de fiecare dată când toate acestea/sunt spuse undeva se mai află încă din nou persoana cea mai frumoasă şi de atâtea ori ca şi poemul, ca şi/oraşul, persoana asta eşti tu,/ respiraţia completă
Dumnezeu e ţigan
Cred că mâncasem ceva sau era de la dinţi, dar aud "Dumnezeu e ţigan şi aşa a fost Mereu: i-au spus obiceiurile lo-cului şi li s-a părut talentat ori
de câte ori i-a amuzat şi le-a vor-bit în toate limbile lor şi i-a ascultat dar ajungea să spună un singur lu-cru pe care îl credea El şi au-zea: Da' tu eşti cam tradiţionalist, aşa, extremistule, o da Dumnezeu e ţigan. Fiecare a fost gata să Îi spună ce spune El şi ce ar tre-bui să îmbrace ca să nu-i deran-jeze şi El ce să facă, le dă dreptate pentru că-s ai Lui, Dumnezeu e ţigan ca toţi homosexualii ca toţi cei bisexuali şi heterosexuali, numai căluţii de mare rămân puri [şi românii]" mi-a spus brusc mecanicul lui Dumnezeu şi s-a dus ca o eczemă minoră. P.S. Habar n-am dacă era o alergie Sau doar cineva de la jandarmerie
(în perioada 1 iunie 2015 - 30 septembrie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
1 comentariu
- transaminaza actăriixiron, 12.09.2015, 11:10
Sigur.
E ceva între
Talant şi Ţechin.
Dumnezeu e ţigan.
Ţiganul e dumnezeu.
Fiecare e unic la El în univers.
Fiecare ştie conjuga perfect A fi, A
Lua. Act de Fiinţă. Românul - mai puţin.
A Da. Primii doi mai puţin. Românul ca un
chin. Românul trăieşte în vers. Acolo'i nimic
pe muchie de cuţit. Mai degrabă'i totul pe avers
şi revers, întrucât românul îşi recită viaţa nu
o actează, îşi consideră cuvintele ekg'uri
şi părerea transaminază. Sigur e ceva
între talent şi chin, poemul, ceva
mistic vânat, un colţ din care
românul mulge şi suge
cel mai dulce venin,
sigur e doza de aur
a momentului
pur şi dur,
sigur.
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate