Fred Caruso este producător. A lucrat cu Lynch, De Palma, Coppola, Schlesinger, ca să nu amintim decât câţiva. Până nu de mult, era free-lancer. Acum nu mai este, fiindcă are un contract exclusiv cu Kentauros, studiourile de producţie care şi-au construit o bază hollywoodiană nu mai departe decât la Ştefăneşti, în apropierea Bucureştilor. Ca urmare, are în faţă o nouă aventură.
Marie-Louise Semen: Sunteţi COO la Kentauros. COO este prescurtarea de la Chief Operation Officer. Dar asta ce înseamnă?
Fred Caruso: Eu trăiesc în Los Angeles, în Beverly Hill şi treaba mea este să conduc biroul Kentauros de acolo. Asta înseamnă că am de-a face cu studiouri, agenţi, actori, regizori, scenarişti, operatori de imagine, editori, toţi oamenii care sunt implicaţi în producţia unui film. Dar şi cu bancheri, avocaţi, grupuri de investitori... Deci treaba mea e să am grijă de toate departamentele necesare pentru producţia unui film.
M.L.S.: Aveţi deja reacţii în legătură cu ofertele Kentauros de a face film aici?
F.C.: Anul acesta am fost prezenţi, cu un stand foarte vizibil, la American Market Film, în Santa Monica, cel mai important eveniment de genul acesta din Statele Unite. Prima noastră "ieşire în lume" oficială aici a fost. Şi am primit cam 50 de solicitări de informaţii în legătură cu producţia unor filme aici. Iar din acestea 50, probabil 10 vor veni aici anul acesta şi anul viitor.
M.L.S.: Ştiu că acum ele nu sunt decât proiecte, dar ne puteţi spune câte ceva despre cele 10 propuneri pe care le-aţi reţinut?
F.C.: Asta înseamnă să vorbesc în numele altcuiva, dar, de exemplu, există un film numit Sleepless Beauty, care ar putea-o avea ca protagonistă pe Meg Ryan şi ai căror producători sunt interesaţi să vină aici. Apoi, mai este un film, al cărui titlu exact nu-l ştiu, care e o poveste despre Anne Frank, o producţie italienească. Şi ei se gândesc să vină aici. Mai sunt şi altele. De exemplu, sunt în negocieri cu Jennifer Lynch, fiica lui David Lynch, care are un proiect pe care ar vrea să-l facă aici. Aceste proiecte nu sunt 100% sigure, dar ei au trimis scenariile, noi am făcut bugete, le-am trimis fotografii ale unor locaţii, ei vor să lucreze cu noi pentru că suntem cel mai modern studio din Bucureşti... Cei despre care v-am vorbit se gândesc la modul serios să vină să lucreze cu noi fie până la sfîrşitul anului, fie la începutul anului viitor.
M.L.S.: Veţi produce vreunul dintre filmele despre care vorbeaţi?
F.C.: Dacă e vorba de producţia noastră, eu voi fi producătorul. Dacă va fi vorba de o producţie din afară, ei vor veni cu propriul lor producător, dar eu voi superviza proiectul din partea Kentauros. Voi face asta împreună cu Gian Paolo Varani, care este line producer.
M.L.S.: Cum veţi alege proiectul cu care veţi începe?
F.C.: Producţia noastră va fi românească, cum vor fi toate producţiile noastre - îşi vor avea originea şi vor fi filmate aici. Chiar dacă vom filma în Grecia, pentru că România nu arată ca Grecia, tot ceea ce depinde de studiouri va fi făcut aici: decorurile interioare vor fi făcute aici, ca şi exterioarele care se potrivesc. În acest moment ne dezvoltăm prima producţie şi sperăm că vom putea s-o anunţăm în iulie.
Am fost foarte norocos în carieră: am lucrat cu Lynch, De Palma, Coppola...
M.L.S.: În general un producător e foarte important pentru un film. Dar necunoscătorii nu prea ştiu exact de ce. Cam ce face un producător?
F.C.: Foarte simplu: regizorul le spune actorilor ce să facă, producătorul le spune tuturor ce să facă. Producătorul găseşte scenariul, găseşte regizorul, actorii, banii, găseşte firma de distribuţie, echipa de filmare, îi pune la un loc şi controlează fiecare aspect al filmului. Dacă filmul are succes este datorită regizorului, dacă filmul eşuează, e din cauza producătorului. Mie nu-mi plac eşecurile şi e absolut în regulă ca regizorul să primească laurii.
M.L.S.: Care este proiectul care vă e cel mai drag?
F.C.: Cel la care lucrez acum. Dacă nu sunt cu fata pe care o iubesc, atunci iubesc fata cu care sunt. Serios vorbind, am fost foarte norocos în cariera mea: am lucrat cu David Lynch la Blue Velvet, am lucrat cu Francis Ford Coppola la Godfather, cu John Schlesinger la Midnight cowboy, am lucrat cu mulţi regizori independenţi (doar sunt freelancer), am lucrat cu Brian De Palma de 5 ori (Dressed to Kill, The First Deadly Sin, Blow Out, Casualties of War, The Bonfire of the Vanities - n.n.), cu Sydney Lumet (Network - n.n.), am lucrat cu Elia Kazan. Deci, am fost foarte norocos. Fiecare regizor are un stil, o atitudine, un temperament unice, dar cel pe care îl prefer - the best of the best - este John Cassavetes.
M.L.S.: De ce?
F.C.: Pentru că era un om nebun. La el a fost vorba mereu despre cuvinte şi actori, întotdeauna a fost vorba despre a pune adrenalină şi emoţie în film. Nu că alţi regizori nu fac asta, dar felul în care o făcea... Sărea pe masă, cânta şi dansa şi stătea şi în cap pentru a face actorul să înţeleagă ce vrea de la el. Şi era un rebel, şi-a folosit banii lui personali să facă filme, îşi scria singur scenariile, era un mare actor, un mare regizor şi a fost o experienţă foarte specială. Am mai avut experienţe speciale, fiindcă am făcut Godfather, Blue Velvet... Dar asta a fost experienţa mea memorabilă...
M.L.S.: Dintre filmele lui David Lynch aţi produs unul singur...
F.C.: Întâi şi-ntâi, trebuie să spun că regret că nu am avut ocazia să produc toate filmele lui David. Îmi place ce face ca regizor - are un simţ al umorului cu totul special: un pic macabru, dar totuşi amuzant - şi îmi place ca persoană. Dar după ce am produs Blue Velvet, din păcate, n-am mai putut să produc şi alte filme ale lui, fiindcă aveam alte proiecte...
M.L.S.: Iar cu De Palma aţi lucrat de cinci ori...
F.C.: Lucrul cu Brian e foarte intens. Este un perfecţionist şi aşteaptă de la toţi membrii echipei să se ridice la standardele sale. Cel mai bun lucru în ceea ce-l priveşte este că îi lasă pe specialişti să-şi vadă de treabă fără să se amestece prea tare. Operatorul de imagine, cel care face costumele şi aşa mai departe primesc nişte indicaţii generale de la Brian, dar după aceea îi lasă să lucreze singuri.
De la Blow Out ţin minte ceva anume: filmam noaptea în Philadelphia şi fiindcă vremea era foarte rece, îngheţam cu toţii. Brian era foarte grav bolnav, avea pneumonie, dar stătea înfăşurat tot, cu cana de ceai fierbinte lângă el. Nu s-a plâns deloc şi am continuat să filmăm.
M.L.S.: Aţi lucrat şi cu Neil Jordan...
F.C.: Da, We\'re No Angels, cu Sean Penn şi Robert De Niro... Am filmat în Vancouver, Canada şi se întâmpla înainte ca Neil Jordan să devină un star. Şi merita să ajungă un star, pentru că e un regizor extraordinar. Filmul nu a avut atât succes cât am sperat, dar nici Steven Spielberg nu a făcut numai filme reuşite... Speri ca filmul să aibă succes şi uneori nu are, fără să ştii de ce... Iar Neil Jordan era la începutul carierei, nu mai făcuse decât cîteva filme înainte de acesta, nu era un scenariu scris de el - pentru că Neil Jordan este şi un scenarist, şi un dramaturg extraordinar, şi romancier.
M.L.S.: Mai devreme aminteaţi de faptul că aţi lucrat cu Coppola la Godfather...
F.C.: Am fost production manager la Godfather I. Nu am lucrat nici la al doilea, nici la al treilea. O experienţă extraordinară... Marlon Brando, în afară de faptul că e genial ca actor, e şi o persoană minunată. Era unul dintre filmele de început pentru Al Pacino, pentru Jimmy Caan, pentru Diane Keaton. Erau cu toţii tineri, la început, sigur că mai făcuseră câteva filme înainte, dar erau actori tineri, în timp ce Marlon Brando era deja consacrat. Şi Francis era un regizor consacrat, dar era unul dintre filmele lui din prima perioadă, iar astăzi Godfather este una dintre cele mai bune pelicule care s-au făcut vreodată.
M.L.S.: Care a fost unul dintre cele mai dificile filme la care aţi lucrat?
F.C.: Casualties of War a fost un film greu de făcut. Filmările în Thailanda, în junglă, pe malul râului, pe calea ferată, într-o ţară străină, cu o limbă dificil de înţeles... Cu franceza, italiana, spaniola poţi să fii familiar, dar limba thai... Deci locaţiile şi faptul că era un film de război, trebuia filmat printre avioane, tancuri, jeepuri, explozii, bombe, soldaţi... Un film uriaş, complex de făcut. Nimic nu e dificil, e doar complex...
Cred că acesta a fost cel mai complex film la care am lucrat....
M.L.S.: S-ar spune că aveţi o viaţă de aventurier ca producător...
F.C.: Chiar dacă filmez în Los Angeles sau oriunde în lume, filmul este o aventură. Fiecare secundă şi fiecare zi când faci un film e diferită de cea dinainte şi de cea care va urma şi diferită de tot ce ai făcut până atunci. De acea îmi place să fac film şi e exciting şi după ce termini un film, dacă oamenilor le place, eşti fericit, dacă nu le place, te întrebi cu ce ai greşit. Fiindcă întotdeauna când faci un film dai tot ce poţi mai bun, dar eşti la mâna gustului audienţei, aşa că pot face cele mai bune paste din lume, dar dacă nu-ţi plac pastele, asta e... Nu tuturor le place filmul pe care îl faci...
M.L.S.: Pe lângă lucrurile pe care mi le-aţi povestit, aţi mai vrea să adăugaţi ceva?
F.C.: Ce vreau să spun e că fac film de mulţi ani, în multe ţări... Încep acum o nouă carieră, pentru că încep să lucrez cu o companie nouă, într-o nouă ţară, cu studiouri noi, şi mă simt proaspăt, mă simt iar ca un adolescent... şi sunt foarte fericit!