Trei fraţi izolaţi

- Azi e rândul meu în alfabet. Eu sunt Chiu, se prezintă Q fetiţelor. Dar eu sunt o literă foarte, foarte rară în limba română, izolată, pe care n-o s-o întâlniţi decât în cuvinte de origine străină. Aşa că m-am gândit ca pe mine să mă-nveţi în joacă, i se adresează apoi micuţei. Să ne jucăm "de-a cuvintele".
- Ai dreptate, spune W şi îşi umflă pieptul de mândrie. Mă alătur ţie. Suntem nişte ra-ri-tăţi pe aceste meleaguri româneşti. Eu mă numesc Dubluvî, îi zice lui Catrinel.

Deodată, din bibliotecă sare şi Y.
- Mă cheamă Igrec şi mă bucur că ne vom cunoaşte azi mai bine. Au dreptate fraţii mei. Suntem trei litere cu totul speciale. Eu m-am gândit ca, în loc de lecţie, să-ţi recităm, mai mult în joacă, o poezie compusă de noi despre noi, "cei trei fraţi izolaţi". După aceea ne vom retrage, îi spune lui Catrinel care aşteaptă cuminte şi tăcută pe scăunel, cu nişte ochi mari şi miraţi.


Cei trei se înclină în faţa surorilor şi încep:
După ce-şi rostesc poezia, cei trei fraţi izolaţi pleacă în şir indian, retrăgându-se în bibliotecă.
- Sunt cam ciudaţi aceşti trei fraţi pătaţi, îi şopteşte cea mică Daitei.
- Trei fraţi pătaţi? Asta e o plantă medicinală. Ai auzit de ea de la Buni. Se face ceai din ea. Dar literele noastre de azi sunt trei fraţi izolaţi.
- Ei: pătaţi, izolaţi, totuna!
- Nu au pete pe ei, ca panseluţele alea în trei culori din cutiuţa de carton pe care scrie Trei fraţi pătaţi. Ei zic că stau izolaţi de celelalte litere ale alfabetului, pentru că sunt greu de întâlnit în limba noastră.
- Dacă sunt greu de întâlnit, de ce să îmi chinui limba mea cu ei? Au nişte nume aşa lungi!
- Of, nu mă refeream la limba noastră din gură, ci la cea pe care o vorbim, măi prichindel.
- Iar faci pe deşteapta cu mine! se revoltă Catrinel. Dar ăia trei tot nume lungi au.

După ce Daita îi spune încă o dată numele lor, Catrinel repetă:
- Chiu, dubluvî, ig..., ig ce?
- Rec.
- Rec?
- Deci igrec.
- Decigrec, repetă ea mecanic.
- Catrinel, începi să mă enervezi. O faci special, ridică Daita tonul.
- Uel, eu pe ăştia nu-i învăţ, că n-am nevoie de ei! strigă şi Catrinel, ca să nu rămână mai prejos în ton.
- Ce-ai zis? Repetă.
- Surdo! Am zic: uel, eu pe...
- Ce-i aia "uel"?
- Aşa te aud pe tine că zici de un timp, ca să te dai mare.
- Zic de când învăţ engleză. "Uel" înseamnă "păi" sau "ei, bine", dar e în engleză şi nu se scrie u-e-l, ci cu w. Uite, să-ţi arăt.

Şi Daita scrie cu creionul roşu WELL pe o hârtie.

Catrinel citeşte:
- Dubluvî-e-lî-lî.
- Well, învaţă tu mai întâi româna aşa bine ca mine şi o să ajungi să studiezi şi engleza.
- Să stu-dieeezi! Să stu-dieeezi! o maimuţăreşte cea mică, vorbind pe un ton afectat.

Daita nu îi acordă nici măcar o privire, ci continuă neperturbată:


- O să vezi cât îţi folosesc atunci aceste trei litere, care acolo nu mai sunt deloc izolate.
- Bine, fie, îi face Catrinel hatârul. Ochiei!
- Haha! exclamă Daita.
- Iar râzi de mine? Ştii că nu-mi...
- Nu râd de tine, râd cu tine.
- Păi eu nu râd.
- O să râzi imediat. Okay?
- Ochiei, dacă zici tu.
- "Ochiei" ăsta al tău e tot un cuvânt englezesc şi se scrie aşa: OK sau aşa: OKAY.

După ce le scrie alături de celălalt cuvânt, Daita o pune să citească.
- O-ca sau o-ca-a-igrec, buchiseşte cea mică.
- Da, aşa s-ar pronunţa în română. În engleză se zice "ochei", dar noi, cei cu cunoştinţe de engleză, îl folosim şi când vorbim româneşte - şi care e litera lui finală? Tocmai Y.

Catrinel, căreia îi place să aibă ultimul cuvânt, ca şi Daitei de altfel, zice:
- Da' cu O ăla cu codiţă, nenea Cum-îl-cheamă, nu avem cuvinte importante, aşa că pe ăla chiar că nu-l învăţ.
- Cu Q? Stai să mă gândesc.

După câteva clipe, Daita o întreabă:
- Îţi place să te joci de-a regina?
- Daaa! Ce bine! Hai să lăsăm literele deoparte şi să ne jucăm.

Catrinel se aşază comod într-un fotoliu:
- Eu eram regina, tu erai servitoarea mea: Adu-mi un pahar cu limonadă, imediat! Executarea!
- În afară că asta cu executarea e la armată şi că nu-mi plac regine prost-crescute ca tine, ţin să-ţi spun că nu voiam să ne jucăm acum de-a regina şi camerista, ci să-ţi zic că în engleză se spune la regină... cum crezi?
- "Cumcrez"? Ce nume ciudat!
- Catrinel, fii serioasă. Cum crezi că se spune?

Fetiţa dă din umeri.
- Vrei să ştii?
- Da.
- Atunci ia adu-mi tu mie un pahar cu limonadă, i-o întoarce Daita.
- Ştii ce? Nu vreau să ştiu.
- Totuşi ar fi bine, pentru că e un cuvânt cu Q.
- Şi prinţesă e cu chiu în engleza asta a ta?
- Nu.
- Atunci nu-ţi aduc nici o limonadă pentru că eu vreau să fiu prinţesă, nu regină.
- Bine, cu sau fără limonadă, regină e în engleză uite aşa...

Daita scrie cu portocaliu QUEEN.
- Chiu-e-e-n. Hi, ce caraghios sună. Eu sunt chiueenă! Hi, hi! Mai bine sunt prinţesă.
- Dar se zice "cuiin", protestează Daita. Deci e important să ştii...

Brusc, Q, W şi Y sar din nou din bibliotecă, din raftul de cărţi străine, şi îi iau Daitei vorba din gură:

Fetele le fac cu mâna.
- Bye, fraţilor, le spune Daita.
- De ce le zici "băi fraţilor"? Nu e frumos, chiar dacă sunt nişte ciudaţi.
- Le-am zis "bye", adică "pa", în limba aceea în care tu eşti o adevărată "queen".

De sus, de pe masă, unde se cocoţase Catrinel ca să fie la nivelul cărţilor din bibliotecă, zice deodată cu o voce de parcă nu ar fi a ei:
- Ăştia ştiu doar versuri!... Parcă-s la concursuri!... Okay, okay... sunt toţi trei... tare frumuşei. Dar acuma, vrei?... un film de Disney?

Daita exclamă uimită:
- Faci şi tu poezie?... Iaca ce drăcie.... Auleu!... Şi eu?... Chiar că-i contagios!... Haide, dă-te jos.... La desene ne uităm... ca apoi să ne jucăm.

Copiii mei dragi, am poftă de nişte fragi. Ca să-i culegem împreună - şi poate dăm şi de-o căpşună -, ne-ntâlnim data viitoare. O să fie sărbătoare. Dar ce se-ntâmplă oare? Fac şi eu rime-n continuare? Chiar că-i treabă molipsitoare...