- (anume scriu acest cuvînt în mod kitsch, fără marcarea niciunei diferenţe, a niciunui prag de traducere, de reflecţie, ci, tocmai, ca semn al preluării ideologice pe nemîncate, direct în venă, sublingual, fără cap)
conservator & neoliberal (!) al Germaniei
- (de fapt, modelul "renan" de capitalism, căci, tocmai, capitalismul nu este unul singur, unitar, aşa cum ne e prezentat, ci este el însuşi plural, agonistic, agonic),
de spiritul întemeietor al Europei,
- deci de o altă, posibilă Uniune Europeană, al cărei proiect riscă să fie dus la ruină, împins în catastrofă, purtat spre eşec nu de răzmeriţa grecească, ci tocmai de deriva economistă a celor care diriguiesc azi instituţiile comunitare,
prim-ministrul actual al Greciei se dovedeşte un adevărat grec vechi, adică un bun sofist care ştie să bage beţe în roţile (care uneori se doresc dinţate, dacă nu chiar şenilate, ca totul să meargă "uns", "ca pe roate") ale logosului.
- Căci Uniunea Europeană, dintr-o construcţie avîntată spre viitor şi menită a de-bestializa (cf. Sloterdijk) şi a de-beliciza, a pacifica Europa, deci a se rupe definitiv de trecut, iat-o pe cale de a fi recuperată de acest trecut şi de a regresa, de a recădea în vechea schemă imperial-colonialistă, potrivit căreia o zonă metropolitană (Europa nord-occidentală) exploatează nişte zone periferice subalterne, care sînt pe de o parte spoliate de resurse şi, pe de altă parte, folosite doar ca pieţe de desfacere, ca zone de consum detaxate. Şi permanent moralizate, deşi, tocmai, încurajate la dezmăţ.
- Dacă nu cumva dintotdeauna acesta va fi fost, de fapt, proiectul Uniunii Europene, numai noi, ceilalţi, popoarele aflate, intensiv, în omologie structurală cu ţările subordonat-periferice "extensive", am crezut-sperat altfel, vrînd să credem promisiunea de solidaritate şi de democraţie în care acest proiect vetero-neo-imperial ne-a fost ambalat.
- Şi atunci, opoziţia greacă, indiferent încotro va duce breşa deschisă de ea, este salutară, căci creează o situaţie critică, pentru critică, redeschizînd public discuţia, dezbaterea despre Europa, întrerupînd panta tehnocrat-autoritaristă a Europei.
Împotriva amalgamului occidental UE prezentă = UE definitivă - căci, aproape ca întotdeauna, sofismul este de parte logosului, sofistul fiind tocmai acela care des-face sofismul întemeietor al raţunii, care îl denunţă dezvăluindu-l -, disocierea lor, propusă de către greci.
Avem de ales între discuţie şi ascultare (YES-uitism), între democraţie şi austeritate în toate sensurile acestui cuvînt (în primul rînd a minţii).
La referendumul grec din 5 iulie 2015, toţi votăm. Inclusiv, mai ales, ca la toate alegerile, prin nepăsare şi fatala delegare a procesului deliberativ. Şi votăm înainte de toate formulînd întrebarea corectă, punînd aşa cum trebuie pusă problema aşa cum se pune.
Va fonda Grecia încă o dată democraţia în Europa? Adică va reuşi să redeschidă, pentru toţi, rediscutarea înfăptuirii Europei?