Din povestea lui Nica ar ieşi nu un film, ci trei - toate după reţetă americană. Ar semăna cu premiera săptămânii - Ladykillers, iar unui român i-ar putea fi acordat un Oscar.
Un şarlatan plănuieşte să dea o spargere de milioane. E furtul secolului pe marile ecrane cu Tom Hanks pe post de profesor care vrea să devalizeze un cazinou în filmul Cum să scapi de coana mare. Dar la fel de bine e Petru Nica, tânărul care a pus pe jar televiziunile obligându-le să realizeze un film de acţiune demn de Hollywood. Premiera cinematografică a acestei săptămâni este un remarke după o peliculă realizată în 1957. Asemănare maximă: furtul secolului de la noi este şi el un "remake" după o spargere autohtonă petrecută cu aproape o jumătate de secol în urmă. Astăzi e mai uşor ca niciodată să arătăm că între film şi realitate e o distanţă mai mică decât cei 35 de milimetri de peliculă.
Luni seara ne-am uitat la un film de acţiune desfăşurat simultan pe toate canalele TV. În rolul principal era Nica, milionarul care a ştiut să fure banii şi a aşteptat cuminte să vină poliţia să-l prindă ca să zâmbească telegenic publicului. Privit de acasă, eroul e cam prostuţ şi pare mai degrabă actor într-o comedie decât într-un film de acţiune. (Filmul cu Tom Hanks este tot o comedie). Domnul Nica te-a făcut să te întrebi: Cum naiba vroia să scape de bani? Făcându-i saltea?! Oare auzise că moneda naţională se va transforma în leu greu şi că miile de bancnote ar fi trebuit să fie schimbate curând? Şi-a făcut un plan pentru zilele de după furt?
Să ne gândim că s-ar ecraniza povestea lui Nica. Un posibil scenariu ar fi istoria celor şapte zile în care hoţul se plimbă dintr-o casă în alta şi ascultă ştirile la radio sau vede reportajele TV. E tensionat şi nu ştie dacă ceea ce află e real sau e rezultatul manipulării poliţiei ca să-l facă să se trădeze. (Desigur, e mai inteligent în film.)
Un alt scenariu ar spune povestea poliţiştilor care încearcă să recupereze banii şi să-i prindă pe făptaşi. Anchetă, urme, complici, investigaţii, acţiuni în forţă, conferinţă de presă. (Cei care sunt în rolurile poliţiştilor victorioşi îşi închid telefoanele mobile la conferinţa de presă. Poliţiştii din realitate n-au făcut-o).
Dar filmul care ar fi marele succes de casă ar fi cel care spune întâmplarea din punctul de vedere al unei redacţii de ştiri. Povestea ar curge repede peste momentele în care furtul e anunţat şi peste zilele de anchetă. Ar apărea des personaje (reporteri/producători) care s-ar întreba: "Ce avem nou astăzi? Ce mai adăugăm acestei ştiri ca să fim mai tari decât restul?" Acţiunea filmului ar ajunge la momentul culminant odată cu prinderea hoţului. "Am dat noi primii ştirea?" ar întreba un reporter fanatic. "Haide, repede, să facem un generic special" ar urla un producător al cărui puls ar fi cu mult peste limita normală. "Îl vreau pe şeful poliţiei! Acum!" s-ar auzi redactorul sef. Şi zeci de personaje s-ar învârti în diverse locaţii ca să redacteze, monteze, prezinte momentele acţiunii, totul contra cronometru. Ar fi un film de mare succes pentru că spectatorii ar simţi adrenalina fără să-şi dea seama că în spate se ascunde multă muncă, talent şi un monument de pasiune. Doar specialiştii ar ştii să nominalizeze câteva dintre personaje la premiile de profil.
Aşa ar ajunge Gabriel Creţean să ia Oscarul pentru imagine. Gabi e cel care într-o înghesuială de nedescris, la Snagov, când toată lumea vroia imagini cu Nica, a reuşit să intre în maşina poliţiei prin puterea obiectivului camerei sale de luat vederi. Te-a aşezat pe tine, spectatorul, lângă cei care-l păzeau pe Nica. L-ai privit pe hoţ faţă în faţă, câteva minute. Clipe de măiestrie profesională. Aşa ai făcut şi tu parte din film, ai fost în maşina poliţiei. Au fost mulţi cei care au "interpretat" bine rolul cameramanului în filmul acesta, dar Gabi a avut cadrele cele mai spectaculoase şi ţi-a arătat ca era stăpân pe situaţie când acolo era iadul jurnalistic.
Pe Gabriel Creţean nu-l ştii. Nu e vedetă, deşi a fost în toate războaiele recente. Îl găseşti la Pro TV, în spatele camerei de luat vederi. În cea mai de succes variantă a filmului cu Nica, el e cel care merită Oscarul. Chapeau!
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)