Îşi doresc să rămână mereu în mintea noastră, să-i privim cu drag şi îşi înregistrează "mesajele" ca să ne menţină memoria trează. Ei ştiu că avem muncă / şcoală şi multe alte griji, dar vor să ne ofere o oază de linişte sau de bucurie. Şi după ce ne bucurăm de prezenţa lor, îi uităm.
50 first dates / Mereu la prima întâlnire e o comedie romantică avându-i în rolurile principale pe Adam Sandler şi Drew Barrymoore. Ca urmare a unui accident de maşină, Drew are o amnezie ciudată care o face să uite odată cu somnul orice nouă informaţie asimilată peste zi. Adam e un Don Juan din Hawaii obişnuit cu femeile care vor "un bărbat de unică folosinţă".
Se întâlnesc într-o cafenea iar el se îndrăgosteşte la prima vedere. Vor să se revadă a doua zi, dar el nu ştie că ea nu-şi va mai aduce aminte nimic în dimineaţa următoare când se va trezi. De aici încolo încep o serie de întâmplări care mai de care mai comice prin care îndrăgostitul încearcă să-şi recucerească iubita în fiecare zi, ca şi cum ar întâlni-o pentru prima dată.
Filmul e ilustrarea comică a expresiei "te iubesc ca-n prima zi / încerc să-ţi fac pe plac ca-n prima zi", iar femeile vor zâmbi şăgalnic imaginându-şi cum ar fi dacă şi partenerii lor ar încerca în fiecare zi să le recucerească.
Dar aceasta nu este singura transpunere în realitate a filmului de astăzi.
Sunt oameni care asemeni eroului din film în fiecare zi se străduiesc să recucerească aceeaşi "ţintă", asumându-şi sarcina de a o lua de la zero la fiecare întâlnire cu "reduta" lor. În film eroul are zile bune şi zile proaste, uneori reuşeşte să o cucerească pe Lucy, alteori nu găseşte nici o cale prin care să-i atragă atenţia. Atunci când ea nu-şi aminteşte nimic din ziua precedentă, îl consideră şarlatan şi îl agresează.
La fel se întâmpla cândva şi cu eroii mei, uneori "ţinta" lor se lăsa cucerită, alteori era mofturoasă şi era greu să-i capteze atenţia. În ambele cazuri, la despărţire, eroii mei erau uitaţi cel mai adesea. Îmi imaginez că e frustrant să vii în faţa "ţintei" şi să încerci să o convingi pentru a mia oara de dragostea ta, de pasiunea pe care i-o arăţi zi de zi, iar ea să se uite la tine ca şi când nu te-ar mai fi văzut niciodată, ca şi când n-ar mai fi trăit vreodată emoţia pe care ştii să o transmiţi. Ca în filmul de la care am plecat astăzi, eroii mei au găsit o soluţie pentru reîmprospătarea parţială a emoţiilor: înregistrarea video sau audio.
Îşi doresc să rămână mereu în mintea noastră, să-i privim cu drag şi îşi înregistrează "mesajele" ca să ne menţină memoria trează. Ei ştiu că avem muncă / şcoală şi multe alte griji, dar vor să ne ofere o oază de linişte sau de bucurie.
Eroii mei ar putea fi sportivii care câştigă medalii azi bucurându-ne până la lacrimi ca să-i uităm mâine. Ar putea fi marii noştri actori pe care de câte ori îi revedem în înregistrări zâmbim cu drag, chiar dacă a doua zi îi vom uita din nou, neinteresându-ne că trăiesc într-o sărăcie lucie.
Am ales însă să numesc alţi eroi. Dincolo de subiectul simpatic şi plin de mesaje, filmul Mereu la prima întâlnire mai are o calitate: coloana sonoră excepţională.
Aşa se face că eroii mei de astăzi sunt oamenii care ne încântă cu muzica lor. Când suntem la concertele lor ne gândim că ştiu să ne atingă sufletul; a doua zi însă i-am uitat. Ni-i amintim odată cu cântecele / videoclipurile difuzate, dar ei trebuie să o ia de la zero când se reîntâlnesc cu noi. Se străduiesc cu toată pasiunea lor să ne capteze atenţia şi să ne seducă din nou. Dintre toate trupele noastre i-aş putea menţiona cu mare drag pe Voltaj, Direcţia 5, Iris şi Holograf, dar eroii mei de astăzi se numesc Vank . Ei m-au sedus din nou, vinerea trecută într-un concert în Regie. Sunt nebuni ca Sandler, dar şmechereşte spun că sunt "nebuni după tine". În plus, fetele oftează după Cornel cam cum suspinau turistele după personajul lui Sandler.
Recent Vank ne-a reîmprospătat memoria cu un "Best of" care conţine şi trei piese noi. Dintre ele, una, Iubire cu împrumut, e deja în format "video" (în regia lui Cătălin Borozia), iar alta e precum happy-end-ul din film, seducţia definitivă: Baladă pentru o minune. Nu o difuzează încă radiourile. Căutaţi-o, ascultaţi-o şi data viitoare, la concerte, lăsaţi-vă seduşi.
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)