01.08.2004
Un american a devenit celebru povestindu-şi viaţa în benzi desenate. Până aici nimic spectaculos, doar că americanul n-are nici o părticică de personaj cu puteri supranaturale. E un om obişnuit, cu o viaţă aproape banală. Harvey Pekar şi-a pus viaţă într-o serie de cărţi cu numele Splendoare americană. Succesul cărţilor i-a adus o rubrică în emisiunea lui Dave Letterman, iar acum doi tineri i-au ecranizat povestea în filmul Splendoare americană.

Comparând cu realitatea apropiată, când te gândeşti la splendorile americane îţi apar în faţa ochilor imagini cu staruri hollywoodiene. Dar, la fel ca în filmul de la care plecăm astăzi, văzută de aproape, viaţa "splendorilor de Hollywood" e lipsită adeseori de poleială.

Kelsey Grammer. Actor. 12 nominalizări / 3 premii Emmy, 7 nominalizări / 2 Globuri de aur. Primul actor american care a câştigat un milion de dolari pentru un episod TV. Cea mai lungă prestaţie într-un serial, 20 de ani, ca Dr. Fraiser Crane. Astăzi lucrează la un muzical TV şi repetă ore în şir până când toate mişcările sunt perfecte. Înţelegi că are o voinţă de fier şi că aşa a reuşit să treacă peste cele trei accidente mortale din familia sa (tatăl, fratele şi sora) şi peste problemele cu alcoolul ."Aţi avut multe tragedii în viaţă, mai credeţi în miracole?". Se încruntă şi răspunde scurt. "Da, mai cred. Miracolele există".

Jane Krakowski. Actriţă. Un premiu Tony (Oscarul pentru teatru). O nominalizare la Globurile de Aur. Vedetă în serialul Ally McBeal (Elaine, secretara dornică de atenţia bărbaţilor). De la Ally încoace a jucat alături de Alec Baldwin, Jude Law, Antonio Banderas şi a cucerit Broadway-ul cu un muzical excepţional. Zilele trecute la repetiţii partenerul a ridicat-o greşit, a lovit-o şi şi-a rupt doi dinţi. N-a făcut scandal, nici n-a arătat că o doare. Un stomatolog i-a rezolvat rapid problema.. "Eşti o femeie puternică?" Stă un pic, apoi repetă întrebarea ca să câştige timp şi spune cu sinceritate "Orice femeie e mai delicată şi mai sensibilă decât lasă să se vadă."

Brian Bredford. Actor. Câştigător al tuturor marilor premii pentru teatru. Unul dintre cei mai buni interpreţi din lume pentru roluri shakesperiene. Inclus în American Theatre Hall of Fame. Nu-i place să facă film, dar... "Televiziunea îmi aduce publicitatea pe care n-aş obţine-o într-o viaţă de turnee cu teatru". Întreabă dacă avem Teatru Naţional şi adaugă imediat: "Oricum n-aveţi bugete ca teatrul să facă turnee, să ajungă în oraşele mici. E nevoie de clasici ca mine ca să se păstreze tradiţia. Voi, tinerii, aveţi nevoie de noi" şi tonul vocii mă lasă să înţeleg că vrea să se convingă pe sine că mai avem nevoie de el.

Sunt trei actori - splendori americane -care au ajuns pe culmile succesului. Câştigă milioane, dar muncesc pe rupte pentru ele. Îi vedem în poze frumoase, aranjaţi şi retuşaţi, la petreceri de lux, iar purtătorii lor de cuvânt ne spun ce cadouri costisitoare primesc. Ne place să credem că asta e viaţa lor.

Săptămâna trecută am fost pe platourile de filmare ale producţiei Hallmark, A Christmas Caroll. Toţi trei munceau din greu, îmbrăcaţi ca de iarnă, la 35 de grade Celsius. N-au protestat când, în singura pauză pe care o aveau, şi-au împărţit timpul între prânz şi întâlnirea cu jurnaliştii. Era parte din meseria lor. Şi oricât de obosiţi / transpiraţi au fost, au răspuns la întrebări politicoşi, interesându-se de ţara fiecăruia dintre cei pe care-i aveau în faţă.

Ar fi fost mai uşor pentru mine să văd că sunt "splendori" pline de pretenţii decât să ştiu că sunt oameni obişnuiţi şi că ascund fiecare tragedii, singurătăţi sau neputinţe. Tot aşa cum e mai uşor să credem că trăiesc într-o lume magică, nu că muncesc zeci de ore pentru o secvenţă de câteva minute. E magia obişnuinţei dictată de ceea ce se vinde cu ajutorul presei. O simţim şi pe marile ecrane, dintr-o altă perspectivă, în filmul American splendor.

(Articol preluat din Jurnalul Naţional)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Jurnal de cinefilFilme la LiterNet

Publicitate

Sus