Mircea Lucescu, jucătorul. Fotbalistul. Pentru că vorbim despre un fost fotbalist important al României. Şi mare? Aceasta este o întrebare cu coeficient ridicat de relativitate. A fost mare fotbalist căpitanul de la Guadalajara '70, prima participare a tricolorilor la un turneu final după decenii de secetă? Tot Lucescu purtase banderola de căpitan al naţionalei pe Wembley în '69 în acel 1-1 amical cu Anglia. A tinerei echipe a României în care începuseră să strălucească Dumitrache şi Dinu, Radu Nunweiller şi Sandu Neagu.
Mircea Lucescu nu a fost doar un autorizat purtător de banderolă. A fost un jucător inteligent. Mircea Lucescu, extremă dreapta de clasă internaţională. Urmaşul lui Pîrcălab la Dinamo şi la naţională. Viteză, bun control al balonului. Suplu, versatil. Tehnică a centrării impecabilă. Dacă jucătorii de bandă de azi, exegeţi ai centrărilor prin spatele porţii, ar vedea cîteva din execuţiile lui Lucescu ar trebui să se lase de meserie. Despre centrările lui Lucescu ar avea cîte ceva de zis şi Dudu Georgescu.
Lucescu jucătorul a avut o rivalitate niciodată tranşată cu Cornel Dinu jucătorul. Lucescu era căpitan la naţională, Dinu la Dinamo. Tineri care mai puseseră mîna şi pe carte, Lucescu şi Dinu îşi dominau generaţia nu doar prin ascendent intelectual, ci şi prin fapte fotbalistice. Rivalitatea lor era dublată de o camaraderie greu de priceput în zilele noastre. Mircea Lucescu a prins un turneu final modest în Mexic, deşi a tras de el cu ardoarea care l-a împins să înveţe 6 limbi străine şi mii de scheme de joc.
Mircea Lucescu a jucat pentru ultima oară un meci oficial la 45 de ani, pe cînd fotbaliştii cei mai importanţi ai lui Dinamo, al căror antrenor era, plecaseră în cantonamentul pentru Italia '90. A surprins prin acurateţea execuţiilor şi prin clarviziune. A continuat să o facă şi după ce nu a mai jucat şi doar a organizat jocul.
A fost un mare fotbalist Mircea Lucescu? Da. Răspunsul nu poate fi decît da cînd ne uităm cum arată jucătorii noştri "de top" azi.