Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi (VIII)

Continuăm astăzi sondarea părerilor unora dintre compozitorii şi interpreţii prezenţi la Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi - ediţia a 14-a, privind importanţa experimentului în relaţie cu muzica nouă. Cât a fost el de important în evoluţia domeniului şi cât este de important la ora actuală.

Compozitoarea Irinel Anghel

"Eu consider că experimentul este vital pentru muzica nouă. Este acel curaj pe care fiecare compozitor trebuie să-l aibă pentru a-şi găsi propria expresie, propria voce în contextul atât de divers al muzicii contemporane internaţionale. Dacă nu experimentezi, riscul este de a cădea într-o rutină, riscul este de a deveni captivul unor reguli instaurate de alţii şi care poate n-au nici o legătură cu conţinutul interior al fiecăruia dintre noi. Aşadar, a experimenta în muzică este egal cu a face muzică. Este vorba despre acea aventură a încercării, a intrării într-un mister pe care îl reprezintă atât creaţia, cât şi interpretarea. Pentru că în muzica contemporană există o legătură de netăgăduit între creaţie şi interpretare. De aceea, de multe ori compozitorii sunt şi interpreţi, simt nevoia de a experimenta cu propriile puteri, cu propriile aptitudini ceea ce îşi imaginează în concepţiile lor muzicale şi ca atare a sta în scenă împreună cu instrumentele, cu sursele sonore şi a încerca alături de ceilalţi - de colegi, de ansamblu, de orchestră - să afli teritorii noi, neauzite în muzica nouă mi se pare impulsul necesar pentru această aventură a creaţiei contemporane. Nu de puţine ori am simţit această nevoie înainte de a porni într-un demers creator, de a experimenta eu însămi, folosind propriile instrumente, ceea ce mai departe s-a transformat într-o partitură, într-o compoziţie organică de sine stătătoare şi cred că acest tip de experiment împinge muzica contemporană mai departe. Este singurul motor viu, aşa cum cred că s-a putut observa şi în această ediţie a festivalului Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, unde pe lângă concertele care au intrat într-o anumită rutină a vieţii muzicale au apărut şi evenimente aparte, în care interpreţi din România sau din străinătate au propus publicului să intre în această aventură experimentală în care au fost aduse instrumente noi, instalaţii sonore, legături, mixturi între muzică şi dans, aşadar cât mai multe elemente care practic te fac să evadezi într-o lume alternativă celei cu care suntem în mod normal obişnuiţi."

Saxofonistul francez Daniel Kientzy

"În muzica de la sfârşitul secolului XX se vorbeşte mult despre experiment. Bineînţeles, se poate spune că orice lucrare este un experiment. Toată lumea are dreptate în acest caz. Este adevărat că s-a mers mai departe în domeniul intepretării instrumentale şi de exemplu o muzică precum cea electro-acustică nu face altceva decât să experimenteze ceea ce compozitorul a lucrat. În interpretare există o latură experimentală, de altfel, în orice tip de muzică. Se încearcă dintotdeauna, iar în muzica de acum, acest aspect e din ce în ce mai prezent.
Dar ideea de experiment se situează, pentru mine, în perioada de pregătire, de studiu. Atunci experimentăm, încercăm şi la un moment dat ajungem la concluzia că aşa e bine. Apoi, cântăm. Pentru mine, concertul nu este un spaţiu de experimentare. Concertul este un loc şi un moment magic, în care interpreţii oferă muzică şi comunică fie cu publicul, fie cu acel ceva misterios care este muzica. Este misterios faptul că ne putem emoţiona astfel în faţa muzicii... E frumos, dar cine înţelege de ce ne emoţionează muzica? E mai bine că nu înţelegem. Momentul concertului nu înseamnă experiment. Trebuie să ştim că ceea ce facem e bine, pentru că trebuie împărtăşit cu alţii. Aşadar, pentru mine concertul nu este un spaţiu al experimentului. Repetiţia este, dar concertul nu."

Compozitoarea Doina Rotaru

"Experimentul este foarte important. A fost şi va fi întotdeauna foarte important. E vorba însă de un experiment bazat pe un anumit profesionalism, dar şi pe o anumită expresie şi sensibilitate. E vorba nu de experimente goale. Pentru că, dacă am fi sinceri am recunoaşte că practic s-a făcut tot ce se putea face. Acum, dacă nevoie de experiment există, ea vine în două sensuri, aş spune. În primul rând în recucerirea sincretismului şi pe de altă parte, legat de aceasta de fapt, în punerea în valoare a improvizaţiei. Pentru că şi sincretismul şi improvizaţia sunt vechi de când lumea. Asta înseamnă că noi nu facem altceva decât să le reevaluăm, să le punem într-o lumină nouă, cu expresii noi, cu tehnici noi, dar ele merită din plin puse în valoare."

Compozitorul Sorin Lerescu

"Relaţia între muzica contemporană şi experiment? Păi e de la sine înţeles că există şi trebuie cultivată. Trebuie cultivată pentru că muzica de azi fără experiment ar fi o muzică lipsită de substanţa ei cea mai intimă, de noutatea expresiei, de căutarea unor timbruri noi, unor sonorităţi dintre cele mai interesante şi eu cred până la urmă că experimentul se defineşte prin muzica contemporană. Că acest experiment poate să aibă o faţetă mai mult sau mai puţin pronunţată în planul dezvoltărilor sonore propriu-zise, da, se poate discuta. Faptul că astăzi există interferenţe între muzica progresivă, între muzica de factură experimentală care vine din zonele jazzului contemporan, vine din folosirea unor instrumente exotice din spaţiul extrem-oriental şi nu numai, dacă ne gândim la tipul propriu zis de intrare în sunet, modalităţile de intrare în sunet pe care orice instrumentist le are în vedere şi le poate folosi, atunci putem să ne gândim la experiment ca la ceva obişnuit în muzica contemporană şi necesar."