Despre ce este vorba: în film apar trei cărţi, de la stînga la dreapta Manifestul Partidului Comunist, Bilbia şi culegerea Capitalism and the Historians, coordonată de F.A. Hayek. O mînă începe, calm, metodic, nerevoluţionar, postistoric, să rupă file din toate cărţile. Apoi filele rupte sînt tocate, în gros-plan, cu ghilotina (totuşi...) pentru hîrtie, după care fîşiile de text rezultate (amintind totuşi de lucrarea din 2012 a Anettei Mona Chişa şi Luciei Tkáčová, în care filele cărţii Politiques de l'amitié a lui Jacques Derrida sînt transformate în confetti) sînt rulate, după care, în sfîrşit, o fetiţă le împleteşte cu andrelele, asemenea unei bunicuţe, încercînd să închipuie manual o altă urzeală, o altă textură a realităţii.
Atît. Fetiţa e arta şi face ceea ce ar trebui, de la artă, pe urmele artei, să încercăm să facem fiecare: să împletim altfel lucrurile, cu propriile mîini. Estetic, ni se oferă o schemă practică absolut transpozabilă metaforic, practic.
Atît.
