Umbre care trec pe lângă noi / Crucea istoriei / Înainte de naştere

Umbre care trec pe lângă noi

Într-o zi ne vom întâlni,
ca o barcă de hârtie
şi un pepene care se răceşte în râu.
Ne va însoţi
Neliniştea lumii. Palmele noastre
vor acoperi soarele, ne vom
apropia unul de altul cu lanterne în mâini.

Într-o zi, vântul nu-şi va mai
schimba direcţia.
Mesteacănul are să scuture frunza
în pantofii noştri din prag.
Lupii or să ne vâneze
inocenţa.
Fluturii ne vor lăsa
pulberi pe obraz.

O bătrână va povesti
despre noi dimineaţa în sala de aşteptare.
Şi ceea ce spun eu acum
a mai fost spus: aşteptăm vântul
ca două steaguri la hotar.

Într-o zi toate umbrele
vor trece pe lângă noi.

Crucea istoriei

M-am dizolvat în cristalele pietrelor ascunse,
trăiesc între oraşe, invizibil
ca aerul între feliile de pâine.
Sunt în rugina
din jurul ancorelor.
În vârtejurile de vânt sunt copilul
care începe să creadă în zeii cei vii.
Sunt asemenea păsărilor migratoare
care mereu se întorc, nu pleacă niciodată.
Aş dori să exist între verbe la timp continuu,
în rădăcinile care dorm
la temelia primelor case.
În moarte vreau să fiu
soldatul inocenţei nedescoperite,
crucificat de istorie
pe o cruce de sticlă prin care
se văd flori în depărtare.

Înainte de naştere

Străzile erau gata asfaltate
când ne-am născut noi şi toate
constelaţiile erau gata alcătuite.
Frunzele putrezeau
la marginea trotuarului,
argintul se înnegrea
pe pielea lucrătorilor,
oasele creşteau
de-a lungul somnului.

Europa se unea
încă dinaintea naşterii noastre şi
părul unei femei se răsfira
calm pe suprafaţa
mării.

(în perioada 1 iunie 2015 - 31 decembrie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)