Bineînţeles că am căutat şi în Guangzhou o piaţă pentru Şerban. Mai ales că n-am mai vizitat una de mult, cam de o săptămână. Din păcate pentru el şi din fericire pentru mine, piaţa nu era la fel de colorată vizual şi olfactiv ca celelalte, nu vindea nicio parte din vreun animal, mai mult sau mai puţin viu.
Era un fel de piaţă medicinală, ce conţinea tot soiul de uscăciuni: ierburi, seminţe, legume, peşti, căluţi de mare şi cred că nişte broaşte ţestoase. Nu suntem foarte siguri de enumerarea de mai sus pentru că toate erau foarte uscate şi îşi pierduseră forma iniţială. Mai puţin căluţii de mare. Pe mine nu m-au atras prea tare, Şerban însă se tot întreba ce gust or avea gătite.
(linia de producţie secţia ecrane)
(secţia de montare tastaturi)
(bancul de CTC)
Am fost apoi la fabricile de asamblare de telefoane Apple, Nokia, Samsung şi câte şi mai câte, unde primeai pe loc orice telefon vroiai. Cel puţin aşa păreau cele 2 malluri de electronice (Guangzhou Digital City) în care am intrat din întâmplare. Aveau cred orice piesă pentru orice telefon visai, ecrane, butoane, baterii, procesoare, încărcătoare, huse... Şi lucrau cu toţii fără oprire. Sau poate cu o mică oprire ca să mănânce de prânz. Părea că nu făceau nimic ilegal acolo pentru că nu s-a sinchisit nimeni să ne dea afară când ne-am apucat să îi fotografiem. Avem un prieten care şi-a cumpărat din China un telefon Samsung S, foarte încântat că l-a luat la jumătate de preţ. Să îi spunem că am vizitat linia de producţie?!
Am ajuns pe o altă stradă pietonală, Beijing Road, printre altele căutând şi magazinul Apple ce ştiam că se află aici. Am vrut să vedem dacă fanii lui Steve Jobs au aflat despre trecerea lui în nefiinţă şi dacă au venit să lase diverse mesaje, aşa cum s-a întâmplat la alte magazine Apple din lume. Însă am dat peste un magazin de o cu totul altă natură, de haine. De ce trebuia să se cheme Apple Shop, n-am înţeles. Ca să inducă în eroare Google, probabil.
La sugestia unuia dintre cititorii noştri, "B" şi spre bucuria unui prieten arhitect tot "B" (Bogdan Tofan), am fost să vedem Opera construită de faimoasa arhitectă Zaha Hadid, terminată de curând, în 2010. Construită în zona modernă, aproape de răul Pearl, impunătoarea construcţie pare să aibă forme diferite în funcţie de unghiul din care e privită.
La început ni s-a părut că este o nava spaţială, apoi un submarin, apoi o stea. Pe o parte se reflectă într-un lac artificial, iar pe unul din pereţii ei netezi erau diverse proiecţii animate sonore, ce atrăgeau o mulţime de privitori. De altfel, zona era plină de mulţime, atracţiile zonei de promenadă variind de la lumini schimbătoare până la o imensă fântână arteziană ce dansa în ritmul muzicii. Aşa am reuşit să descoperim şi în Guangzhou o zonă vastă de clădiri impresionante, majoritatea moderne, de sticlă, în diverse forme şi jocuri de lumini.
Am încheiat seara la cofetăria Tong, la care Şerban a ţinut neapărat, în pofida sfaturilor chelneriţei, să comande o specialitate prea locală. Se chema "sticky rice with mango" şi era în realitatea mango şi o cremă ciocolatie într-un înveliş gelatinos, care era probabil din orez. Rezultatul: aveai senzaţia că ţii o meduză în gură, nu că aş fi încercat vreodată. În schimb, ce am comandat eu, "papaya pancake" a fost atât de bună, încât am mai luat o porţie şi pentru Şerban. Seamănă la exterior cu dumplingul, papaya cu frişcă învelită într-o cocă foarte fină. Delicios!
Pe data viitoare...