Cu ochii mijiţi prin China (China - ziua 25)

Gata, s-a terminat aventura şi după un alt zbor ce părea să nu se mai sfârşească, ne-am întors acasă. Privind retrospectiv, a fost cu siguranţă o experienţă interesantă şi memorabilă. Am avut parte şi de momente mai puţin plăcute, dar şi de clipe foarte frumoase. Am învăţat multe despre cultura chineză, despre obiceiurile şi tradiţiile acestora.

Dacă ar fi să reduc fiecare loc la câteva cuvinte, ar sună cam aşa:
Shanghai, clădiri impunătoare şi strălucitoare, hotelul nostru colonial, cu terasă cu iz din alte vremuri, pe care ne retrăgeam în fiecare seară.
Dali, primul loc în care am luat contact cu tradiţiile locale, ca ţesutul şi vopsitul bumbacului, pieţele locale, lacul Erhai în formă de ureche, restaurantul taoistului vegetarian.
Shangri-la, exceptând infernalul drum de 8 ore cu autobuzul, a fost unul din locurile noastre preferate. Mi-a plăcut atmosfera relaxată, dansul ce avea loc în fiecare seară, iacii şi vocile minunate ale tibetanilor.
Lijiang, plin de turişti chinezi, case memoriale şi un vraci octogenar neobişnuit.
Yangshuo, paradisul pe pământ chinez, cea mai frumoasă privelişte, mâncare bună, puţin cam mult pedalat la bicicletă, plimbări nesfârşite cu scuterul.
Chengyang, sate îngrămădite, poduri de vânt şi ploaie, cazare modestă, mâncare şi mai şi, dar fotografii frumoase.
Pingan, mult prea mulţi turişti chinezi, frumoase spinări de dragon din orez, dificil de prins autobuzul.
Guangzhou, alt oraş modern, alte clădiri impresionante, mai ales opera.

Dar de fapt toată luna petrecută în China a însemnat mult mai mult decât s-ar putea rezuma în cuvinte sau prin fotografii. Au contat micile experienţe, interacţiunile date de diferenţele culturale, drumurile uneori de lungă durată cu autobuzele dar întotdeauna însoţite de privelişti extraordinare sau încercările mai mult eşuate (chiar în pofida faptului că am avut traducător) de a purta o discuţie cu localnicii care să depăşească nivelul "nin hao" şi "xiexie" sau multe multe alte lucruri pe care le vom ţine minte peste vreme.

La final de drum, şi ca să încheiem pe un ton lejer, o serie de fotografii din diferite oraşe şi care au un laitmotiv: moţăiala. Chinezii muncesc foarte mult, marea lor majoritate se scoală dis-de-dimineaţă şi ajung înapoi acasă seara târziu, dacă nu chiar noaptea. Aşa că ori de câte ori au ocazia să îşi încarce bateriile o fac fără vreo jenă şi pe unde apucă. La prima vedere această scurtă radiografie poate să pară o critică adusă localnicilor, dar ea de fapt spune povestea unei naţii care în ziua de azi reuşeşte cu multă trudă să manufactureze o bună parte din producţia totală a lumii.