Îngheţată pentru Moş Crăciun

Era noaptea de Crăciun. Îmbăiată şi pieptănată, îmbrăcată cu o cămaşă de noapte nou-nouţă, cu nuferi, stăteam în patul meu de lângă fereastră dându-mi cu ojă roz şterpelită, unghiile de la picioare, cu tot cu degete. Le făceam numai la picioare, să nu se vadă iar acest lucru mă ajuta să mă concentrez mai bine la zgomotele casei. Pândeam momentul în care puteam coborî în bucătărie să pregătesc nişte îngheţată pentru Moş Crăciun. Mama şi mătuşa munciseră la tot felul de prăjituri dar mie nu mi se părea nimic potrivit pentru el, şi chiar le spusesem asta. Dacă locuia la Polul Nord trebuie că-i plăcea cel mai mult îngheţata. Poate acolo chiar mânca destul de des, rupea câte un colţ dintr-o banchiză dulce şi verde, cu aromă de lămâie. Cel puţin, dacă aş fi fost în locul lui, aşa aş fi făcut.

Ceva despre cum se face îngheţata îmi aduceam aminte din vară, de la ziua mea, dar nu eram foarte sigură. Peste zi o întrebasem pe mama dar ea era foarte ocupată şi striga când la tata când la unchiul sau la mătuşa, când la fratele meu, şi fiecare pleca şi venea, venea şi pleca trântind uşile, se apuca de ceva şi trecea la altceva. Speram să mă descurc singură ajutându-mă cu caietul de reţete al mamei. Acum în casă era linişte de ceva timp. Am ieşit tiptil încălţată cu urşii mei din pluş pe care mă puteam bizui că vor înăbuşi orice zgomot.

Am deschis uşa bucătăriei cu un oftat de uşurare. Am aprins o lumânare şi am deschis caietul cu reţete, din fericire scrise cu litere mari de tipar, şi am descifrat reţeta de îngheţată, adunând tot ce scria acolo într-un castron şi punând cojile de la ouă în buzunar. Apoi foile s-au mai dat la o parte şi am mai adăugat lucruri şi din alte reţete. Mi-am scos un papuc şi am fixat caietul dar acesta a alunecat în castronul în care amestecam bine bine cu telul ouă, lapte, smântână, cacao, iaurt şi multe altele. Am ridicat papucul, l-am scuturat bine şi l-am tras la loc pe picior. Pe dinăuntru era uscat. Mai trebuiau aromele. Mama nu făcea nicio prăjitură fără ele. Am ridicat lumânarea şi pe un raft în lumina flăcării luceau şiruri de sticluţe cu esenţe. Mai ales sticluţele acelea minuscule îmi plăcea foarte mult să le deschid şi miroseau foarte bine... Am golit repede în castron vreo patru cinci sticluţe, alegându-le pe cele mai viu colorate. Am stors bine cu dinţii şi vreo două lămâi. Am turnat conţinutul în două tăvi în formă de peşti şi le-am împins în congelator. Trebuiau să stea zece minute. Cocoţată pe un scăunel, cu ochii la ceas, am spălat cu apă rece castronul. Am stins lumânarea şi m-am strecurat pe fotoliul meu în formă de urs, primit de ziua mea, ameninţător pentru alţii, în care mă scufundam aşa de mult încât nici nu mai putea să mă observe cineva. Eram foarte agitată nu cumva să vină moşul înainte să fie gata îngheţata. În sfârşit au trecut cele zece minute, am scos tăviţele şi am lins puţin. Era delicioasă. Îi va plăcea mult Moşului. Am dus îngheţata lângă brad, am aşezat o linguriţă alături, pe un şerveţel pictat de mine tot pentru Moş Crăciun, cu un urs polar zâmbitor.

Am revenit în fotoliu şi am aşteptat mai departe cu toate urechile ciulite, prin toate înţelegând şi urechile fotoliului şi ale papucilor. Nu ştiu cât am stat aşa, cred că eram pe cale să adorm când mi s-a părut că aud sunet de clopoţei. Am sărit din fotoliu şi am dat buzna afară. În trecere am alunecat de vreo două ori, m-am lovit de pomul de Crăciun, aşezat în mijlocul casei, făcând să cadă mai multe globuri şi am fost gata să calc pe telefonul fratelui meu despre care spusese că îl costase zece mii de dolari, dar dacă era aşa, ce căuta pe podea? M-am gândit să-l ridic dar mi-am spus că voi face asta când mă voi întoarce.

Când am ieşit afară ningea iar Moş Crăciun, renii şi sania erau chiar acolo. Moş Crăciun stătea ghemuit lângă sanie cu un felinar alături şi meşterea ceva. Mi-am luat inima în dinţi şi m-am strecurat în sania lui fără ca el să mă simtă. Moş Crăciun era înalt şi cam gras, obrajii lui roşii aproape că plesneau. A intrat repede la noi în casă cu nişte cutii în braţe, a zăbovit puţin şi a ieşit bombănind globuri sparte. S-a urcat în sanie şi a fost gata să se aşeze pe mine. Am ţipat. "Oh, aici eşti, micuţo! a zis el. Dar ce cauţi afară? Este douăsprezece noaptea, trebuie să te duc înapoi în pat." Eu de emoţie nu am putut să scot niciun sunet. Îmi simţeam fălcile încleştate. Moşul m-a luat pe sus şi m-a dus în patul meu. M-a învelit cu grijă şi mi-a spus noapte bună. Dar nici nu a închis bine uşa că am şi coborât la pom să văd ce mi-a adus. Erau două păpuşi care îşi puteau închide ochii şi care aveau părul lung. Şi rochiţe de rezervă. Bineînţeles că le-am luat cu mine în cameră şi le-am culcat pe perna mea. Mi-am amintit de îngheţată. Oare o văzuse Moşul? Mâncase din ea? Le-am întrebat pe păpuşi.
- Ştiţi cumva, Moş Crăciun a mâncat îngheţată?

Păpuşile zâmbeau foarte fericite şi nu spuneau nimic. Am coborât iar pe la jumătatea scării m-am întors să iau păpuşile cu mine. Să mănânce şi ele. Covorul cu care era învelită scara plutea şi se legăna, fulgi enormi pufoşi cădeau peste mine şi parcă mă dădeam peste cap cu păpuşile de mâini în ninsoarea deasă. Îmi continuam curiozitatea în vis.

Dimineaţa m-am trezit târziu şi am coborât în sufragerie cu darurile în braţe. Erau toţi strânşi acolo, în jurul mesei şi se certau. M-am aşezat şi eu şi am zâmbit larg cu dinţii mei ştirbi: - A fost Moş Crăciun! dar nu a comentat nimeni. Fratele meu în vârstă de şaisprezece ani care avea deja un job cu care se fălea teribil, era supărat. Cum de nu observase nimeni telefonul lui şi-l turtise? Era atât de supărat încât atrăgea din nou toată atenţia părinţilor. După ce am mâncat, mama m-a ridicat grăbită cu tot cu păpuşi şi a porni cu mine spre baie. Eram mânjită toată cu ingredientele îngheţatei. Din uşă am zâmbit iar către toţi peste umărul mamei: - A fost Moş Crăciun!
- Foarte bine, a zis tata în treacăt, înseamnă că şi-a făcut datoria.