În 1995, s-a înscris într-o trupă de teatru pentru amatori, iar primul spectacol a fost unul stradal, pe un ger de crăpau pietrele. Familia şi prietenii erau tot timpul prezenţi la spectacolele sale: "Era mândria mea naţională". A cunoscut mulţi oameni în perioada aceea. Oameni care îi spuneau: "Bine... tu crezi că acum toţi portarii ajung actori?", dar şi persoane ca Nataşa Raab, o mare actriţă care juca pe scena Teatrului Naţional, care l-a încurajat să-şi continue visul şi i-a dat sfaturi. În 1997 a decis să aleagă Facultatea de Teatru. La pregătire nu l-a ajutat nimeni. Singur şi-a făcut repertoriul, singur s-a dus să-şi încerce norocul. Prima încercare a fost la Craiova, însă nu cu mare succes. Acest lucru nu l-a demoralizat, de aceea în următorul an a încercat şi la Sibiu. Răspunsul a fost acelaşi. A picat din nou. Bine nu s-a simţit la niciunul din eşecurile sale, de asta a decis ca un an să nu mai încerce. Nu se simţea pregătit. Totuşi, de fiecare dată când era dărâmat, se gândea că trebuie să se ridice şi să continue. "Ştiam una şi bună: eu vreau la teatru". În 2000 a făcut o a treia încercare, la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş, unde a intrat al treilea dintr-un total de zece studenţi. Atunci şi-a încheiat şi activitatea de pompier la care nu renunţase până atunci.
La finalul anului IV studenţii trebuiau să joace aproape toate spectacolele într-o săptămână. Nicoleta Lucreţia Blocă, manager general al teatrului din Petroşani, a fost încântată de cum l-a jucat pe Rică Venturiano în O noapte furtunoasă şi i-a făcut o ofertă. Din 1 septembrie 2005, a ajuns în Petroşani, ca actor la Teatrul Dramatic I.D. Sârbu şi a decis să rămână acolo timp de 10 ani. Au urmat peste 100 de premiere, sute de repetiţii şi costume schimbate. În ceea ce priveşte învăţatul replicilor, memoria s-a dresat. "E ca un balon nou. La început e mai greu de umflat, dar odată desumflat şi umflat a doua, a treia oară, ajunge să fie unul mare şi încântător." Mihai îşi pregăteşte fiecare rol în detaliu, alături de colegii săi. Pentru premiera unui spectacol de două-trei ore se lucrează timp de 30 de zile. Totul începe la masă de lectură, cu textul. Când replicile sunt în proporţie de 60-70% asimilate, odată ajuns la scenă, actorul începe să construiască. "Începem să punem carne pe scheletul conturat." Nu a refuzat nimic până acum. "Personajele sunt provocări. Poţi fii strălucitor într-un rol episodic într-o piesă de teatru. Poţi să treci de trei ori, iar lumea te vede şi te place mai mult decât pe cel care e personaj principal. Totul ţine de cum vrei tu să îţi faci meseria".
Mihai e şi spectator. Priveşte scena cu ochii săi mari şi albaştri. Pentru a interpreta şi a contura trăsăturile fiecăror personaje trebuie să ai şi ochiul din exterior format. Merge la aproape toate spectacolele. Mai ales la premiere. În ceea ce priveşte momentele de dinaintea spectacolelor, Mihai recunoaşte că este emoţionat pentru că se gândeşte mereu cum va reacţiona publicul. "Nu poţi să interpretezi un personaj gândindu-te la tine. Pe scenă trebuie să interpretezi un boier, un bogătaş, un rege şi nu poţi să ai în spatele regelui gândul: «Câte zile mai sunt până la salariu?» Regele are o prestanţă, are supuşi, are tot ce vrea el. Ei, publicul trebuie să vadă acel rege, nu pe Mihai care se gândeşte dacă va ploua sau nu astăzi." Soţia şi băieţelul său, Tudor, vin mereu la spectacole pentru a-l susţine. Se aşează aproape de scenă pentru a-l vedea mai bine timp de două ore cât ţine piesa şi sunt primii care îl felicită.
Acum, la 42 de ani, Mihai e acelaşi om plin de viaţă şi gata să intre în pielea oricărui personaj. Când nu e pe scenă, preferă să se îmbrace comod, în blugi şi un hanorac grosuţ care să-l apere de frig. Vocea sa e calmă şi clară mereu, parcă ar juca şi în timpul liber pentru sute de spectatori. Când îşi aminteşte de debutul său are un zâmbet ştrengar pe chip. S-ar întoarce în timp, dar cu experienţele de acum. Deşi votat starul stagiunii din Petroşani în 2014-2015, are o mare dorinţă. Ar vrea să joace măcar o dată pe scena Teatrului Naţional din Craiova, locul în care s-a îndrăgostit de teatru.
