[...]
În capitolul intitulat "Designul: o teologie" din eseul Mică filosofie a designului (Petite philosophie du design, traducere din germană în franceză de Claude Maillard, Paris, Circé, 2002), inclasabilul gânditor care a fost Vilém Flusser (accesibil şi în limba română prin două traduceri publicate de editura Idea: Pentru o filosofie a fotografiei, 2003, şi Gesturi, 2015), abordând tocmai problema unei eventuale sinteze de ultimă oră (orizont de fugă) Orient-Occident, pe filieră japoneză, "pre-chineză" însă, dar sub semnul liniei programatoare unificatoare a designului, scrie:
"În secolul al XIX-lea se credea că Occidentul e Occident, că Orientul e Orient, şi că niciodată cele două nu se vor putea întâlni. [...] Cu toate acestea, atunci când ţii în mână un aparat japonez (un radio de buzunar, de exemplu), înţelegi că această prăpastie începe să fie depăşită. [...] Radioul de buzunar este un produs al ştiinţei occidentale aplicate al cărui design este japonez. [...] Nu înseamnă, însă, că radioul japonez de buzunar impune ştiinţei occidentale aplicate o formă orientală; dimpotrivă, el este o sinteză în care ambele se depăşesc reciproc. [...] Ambii designeri, şi cel oriental, şi cel occidental, au în minte, atunci când îşi modelează forma, piaţa şi funcţia obiectului pe care trebuie să-l modeleze. [...] Această mutaţie cu consecinţe incalculabile se află deja pe cale de a fi realizată, chiar dacă încă nu ne dăm întotdeauna seama. Ceea ce ne vine din laboratoarele japoneze nu mai este aceeaşi ştiinţă cu cea care a condus la revoluţia industrială, deoarece «spiritul» care se manifestă în ea e cu totul altul. Produsele industriale care, venind din Japonia, invadează întreaga planetă, sunt impregnate de o atmosferă diferită de cea în care s-a dezvoltat revoluţia industrială începută în vremea Luminilor. Iar acest lucru se va manifesta încă şi mai clar atunci când creativitatea chineză va interveni în evoluţia ştiinţifică şi tehnologică. [...] Ştiinţa noastră este un discurs logic, iar acest discurs e criptat în codul alfanumeric. Altfel spus, ştiinţa descrie natura conform regulilor scrierii şi gândirii liniare. [...] Or, iată că acest cod alfanumeric este pe cale de a fi abandonat în beneficiul codurilor numerice sau «digitale» ale computerelor. Aceste noi coduri au mai multe puncte comune cu cele ale Extremului Orient - cu codurile ideogramatice, de exemplu - decât cu codul nostru liniar. [...] Dacă privim lucrurile ceva mai «de sus», trebuie poate să vorbim, astăzi, de o întrepătrundere între Occident şi Orient. Şi poate că designul produselor erei postindustriale («postmoderne»?) manifestă tocmai această disoluţie reciprocă. [...] Ceea ce se pregăteşte să fie, oare, o nivelare generalizată, o distrugere mutuală a valorilor? [...] Daca, aşa cum pare, transplantarea ştiinţei şi a tehnicii occidentale în Extremul Orient are drept rezultat dizolvarea ambelor culturi, atunci chiar se impune să vorbim de o «cultură de masă», cultură care se manifestă, din punct de vedere estetic, printr-un design degenerat în kitsch. [...] Din poziţia orientală a derivat o strategie existenţială estetico-pragmatică pe care noi, occidentalii, nu putem s-o surprindem niciodată în totalitate. Deja, cele două poziţii [a Occidentului şi a Orientului] între care acordul este imposibil pot (sau trebuie) să fuzioneze. Ele au produs deja diferite coduri noi (codurile informatice) care aruncă o punte peste prăpastia care le desparte. [...] un design care nu mai ţine de vechile categorii [...] Ceea ce se exprimă prin acest design nu este oare, probabil, o depăşire dialectică a iudeo-creştinismului şi a budismului pentru care încă nu avem cuvinte?" (pp.22-29; sublinierile mele, B.G).
Vertiginosul racursiu istoric al lui Flusser, presat să reflecteze, în anii în care va fi fost scris, asupra "invaziei" nipone, prevedea deja super-mutaţia, mutaţia finală (sau penultimă) decisivă pe care o va reprezenta micul "adaus" al "creativităţii chineze". Care, de fapt, se manifestă şi se impune nu printr-o fuzionare Orient-Occident, ca în cazul "epifaniei" japoneze, budist-şintoiste, ci prin coincidenţa, prin suprapunerea a trei mişcări esenţiale: copiere, miniaturizare, (deci) infiltrare: revolution goes nano.
La fel ca, pe vremuri, Partidul Comunist, China este - la propriu - în toate. Dar şi datorită voinţei ei de a copia, de a reduplica ieftin, popular, deci de a "democratiza" comercial Occidentul prin piraterie de stat, cât şi ca urmare a capitalismului global al acestuia din urmă, care şi-a "externalizat serviciile" de producţie, de realizare, în China, el rezervându-şi supremaţia designului suprem. China produce ieftin, pentru lume şi pentru ea însăşi, confirmând intuiţia lui Flusser că imperativul, criteriul ultim şi motorul prim al esteticului democratizat ca design generalizat îl constituie piaţa. Piaţa resoarbe diferenţele culturale, sau, tocmai, le funcţionalizează suprem.
[...]