Hiperpostmodernismul de partid şi de stat (de-spre China via Flusser)

"În secolul al XIX-lea se credea că Occidentul e Occident, că Orientul e Orient, şi că niciodată cele două nu se vor putea întâlni. [...] Cu toate acestea, atunci când ţii în mână un aparat japonez (un radio de buzunar, de exemplu), înţelegi că această prăpastie începe să fie depăşită. [...] Radioul de buzunar este un produs al ştiinţei occidentale aplicate al cărui design este japonez. [...] Nu înseamnă, însă, că radioul japonez de buzunar impune ştiinţei occidentale aplicate o formă orientală; dimpotrivă, el este o sinteză în care ambele se depăşesc reciproc. [...] Ambii designeri, şi cel oriental, şi cel occidental, au în minte, atunci când îşi modelează forma, piaţa şi funcţia obiectului pe care trebuie să-l modeleze. [...] Această mutaţie cu consecinţe incalculabile se află deja pe cale de a fi realizată, chiar dacă încă nu ne dăm întotdeauna seama. Ceea ce ne vine din laboratoarele japoneze nu mai este aceeaşi ştiinţă cu cea care a condus la revoluţia industrială, deoarece «spiritul» care se manifestă în ea e cu totul altul. Produsele industriale care, venind din Japonia, invadează întreaga planetă, sunt impregnate de o atmosferă diferită de cea în care s-a dezvoltat revoluţia industrială începută în vremea Luminilor. Iar acest lucru se va manifesta încă şi mai clar atunci când creativitatea chineză va interveni în evoluţia ştiinţifică şi tehnologică. [...] Ştiinţa noastră este un discurs logic, iar acest discurs e criptat în codul alfanumeric. Altfel spus, ştiinţa descrie natura conform regulilor scrierii şi gândirii liniare. [...] Or, iată că acest cod alfanumeric este pe cale de a fi abandonat în beneficiul codurilor numerice sau «digitale» ale computerelor. Aceste noi coduri au mai multe puncte comune cu cele ale Extremului Orient - cu codurile ideogramatice, de exemplu - decât cu codul nostru liniar. [...] Dacă privim lucrurile ceva mai «de sus», trebuie poate să vorbim, astăzi, de o întrepătrundere între Occident şi Orient. Şi poate că designul produselor erei postindustriale («postmoderne»?) manifestă tocmai această disoluţie reciprocă. [...] Ceea ce se pregăteşte să fie, oare, o nivelare generalizată, o distrugere mutuală a valorilor? [...] Daca, aşa cum pare, transplantarea ştiinţei şi a tehnicii occidentale în Extremul Orient are drept rezultat dizolvarea ambelor culturi, atunci chiar se impune să vorbim de o «cultură de masă», cultură care se manifestă, din punct de vedere estetic, printr-un design degenerat în kitsch. [...] Din poziţia orientală a derivat o strategie existenţială estetico-pragmatică pe care noi, occidentalii, nu putem s-o surprindem niciodată în totalitate. Deja, cele două poziţii [a Occidentului şi a Orientului] între care acordul este imposibil pot (sau trebuie) să fuzioneze. Ele au produs deja diferite coduri noi (codurile informatice) care aruncă o punte peste prăpastia care le desparte. [...] un design care nu mai ţine de vechile categorii [...] Ceea ce se exprimă prin acest design nu este oare, probabil, o depăşire dialectică a iudeo-creştinismului şi a budismului pentru care încă nu avem cuvinte?" (pp.22-29; sublinierile mele, B.G).