RIP Keith Emerson Long Live Emerson Lake & Palmer

Astăzi trebuie să recunosc Dintotdeauna mi-am dorit şi am încercat să scriu aşa cum
cîntau băieţii aştia
cum cînta reunirea lor
(căci a venit poate vremea să recunosc Nu ca să învăţ să cînt ascult muzică Nu
ca un scriitor mi-am dorit vreodată să scriu ci ca să semnalez Să
transmit mai departe semnalul)
Să fii Keith Emerson Greg Lake şi Carl Palmer reuniţi (fiecare pantagruelic cu poftă enormă)
şi să performezi pe o scenă ca să fii
de faţă cu lumea
Un moog cît un munte (maşinile încă se mai vedeau
încă mai puteau fi contemplate + înfruntate =
= confruntate) cît toată tradiţia toate tradiţiile
toată cultura toate culturile
toată lumea toate lumile
toată producţia de inteligenţă colectivă simfonică a lumii
pe lîngă care să te simţi minuscul strivit ferit
şi la care să cînţi distorsionînd la volum maxim
acoperitor
asurzitor (nimeni să nu se mai audă minţindu-se)
în faţa oamenilor lumii lumilor
culturii culturilor
Tradiţia este sintetizare tehnico-muzicală Distorsionare
Muzica e tehnica sintetizării tradiţiei-Distorsionare
Tehnica sintetizării tradiţiei este muzică-Distorsionare
în act
Tradiţia doar ca distorsiune modulare continuă
a substanţei divine (Spinoza)
Altfel e moarte
Tăcere
Teroare
Aşa e vaiet triumfător
Scrie un poem cu latura de un metru şi aruncă-te de pe el, i-am spus
Aş vrea să urlu şi să port un titlu, mi-a răspuns
 
Un moog cît un munte cît toată tradiţia
toată cultura
toată lumea
la care să cînţi distorsionînd