Portret în viitor: Europa (I)

Pentru a face parte din Juriul liceenilor, singurul juriu al festivalului One World Romania 2016, elevii au fost invitaţi să scrie un eseu liber, de aproximativ 500 de cuvinte, pe tema "Portret în viitor: Europa", în care să răspundă la una sau mai multe din întrebările următoare: Ce înseamnă pentru tine stat / cetăţean / cultură european(ă)? Care sunt valorile europene? Prin ce caracteristici ai defini un European, daca el există? Care e rolul frontierelor? Există diferenţe între frontiere? Frontierele protejează mai mult decât exclud? Cum se vede din perspectiva ta exodul către Europa al refugiaţilor din Africa şi Orientul Mijlociu? Ai încercat să te pui în locul lor? Peste un milion de refugiaţi au ajuns în Europa în 2015: va schimba asta Europa aşa cum o ştim?

Andrada Balmez, clasa a XII-a, Colegiul Naţional de Informatica Tudor Vianu
Europa (fără dragă),

Vreau să discutam despre timpurile de mult apuse, vremurile alea în care conduceai lumea. Îţi aminteşti? Orice se întâmpla, se întâmpla în Europa. Pentru tine nu exista nicio altă parte a lumii. Europa era destul. Apoi au apărut şi China şi Africa şi restul Africii şi America şi cealaltă America şi Australia şi... înţelegi, restul lumii.

Totuşi, în continuare erai Europa. Stăpână peste tot ceea ce este în lume. Suverană. Dădeai în continuare oamenii de geniu. Aveai în tine, în oamenii tăi, nostalgia, tristeţea care năştea genii. La orice colţ de stradă, peste toate graniţele aveai compozitori şi scriitori şi muzicanţi şi pictori şi sculptori şi arhitecţi. Ce nu aveai, Europa? Spune-mi, ce nu aveai? Erai totul, erai lumea însăşi. Sau, cel puţin, aşa te vedeai. Mai mult decât orice.

Nu conta că alte popoare existau. Nu conta că încalci dreptul lor la viaţă, ai făcut ceea ce trebuia. Europa, ai cucerit lumi, ai distrus civilizaţii şi ai asasinat culturi doar pentru a-ţi satisface dorinţele. Indieni? Incaşi? Popoare sudamericane? Africani? Asiatici? Arabi? Cui îi păsa? Erai Europa şi doar aveai dreptul să îi calci în picioare, să omori mii, poate chiar milioane de oameni pentru că... aşa era corect. În opinia ta.

Aveai dreptul să îi civilizezi. Aveai dreptul să îţi impui punctul de vedere căci erai mai bună, nu? Oamenii de peste tot trebuiau să fie asemeni ţie şi ai încercat până ai reuşit. Ce nu era după chipul şi asemănarea ta trebuia distrus. Iar atunci când ai început să îţi seci resursele, să te laşi coruptă de proprii tăi oameni, te-ai gândit că poţi fugi după cele necesare în alte părţi ale globului. Ai nevoie de aur? America de Sud e soluţia! Ai nevoie de sclavi? Africa e soluţia! Ai nevoie de un loc în care să îţi trimiţi criminalii? Pentru asta există Australia!

Şi apoi, când toate au început să-ţi meargă prost, te-ai gândit să ştergi totul cu buretele, toată istoria aceasta de nelegiuiri şi înfruntări. Şi ce pot să spun, aproape ţi-a ieşit. Nimeni nu te urăşte făţiş. Făţiş. Dacă te displac în secret, asta e! Puţin îţi pasă, doar o duci bine.

Dar, Europa, istoria nu uită şi nu iartă. Uite că acum eşti tu "victima". Sau cel puţin aşa pozezi. Oamenii vin să îţi ceară ajutorul şi o fac frumos, civilizat, nu aşa cum ai făcut-o tu. Nu au venit să te invadeze şi să declare Europa tărâmul lor, aşa cum ai făcut tu cu alţii! Ai sute de mii de oameni care îţi cer ajutorul şi nu îl iau cu forţa şi tu ce faci, Europa? Stai şi te plângi de cât de nedreaptă e situaţia? Ai uitat ce ai făcut tu cu lumea? Ai uitat cât de uşor e să iei fără sa ceri?

Bucură-te, Europa, căci îi poţi ajuta, căci ai mai mult decât ei şi că, mai presus, oamenii aceştia îţi cer ajutorul şi nu iau ce cred că li se cuvine! Bucură-te!

Unul dintre oamenii tăi.