Într-un fel, îmi pare rău pentru Chris. Pare să facă alegeri fără noroc.
Între timp, întâlnirile noastre la dans au devenit tot mai rare. Ne salutăm, mai schimbăm câteva cuvinte. Nu mai dansăm însă deloc împreună.
Odată cu vara, locul de întâlnire al dansatorilor de tango se mută la mare. În Bucureşti nu mai rămân decât câţiva rătăciţi, printre care şi eu. Într-o dimineaţă însă, fie datorită luminii puternice a soarelui, fie din nostalgie după zâmbetul luminos al lui Chris, fie din cine ştie ce alt motiv, mă sui în maşină şi să nu mă mai opresc decât la Mamaia, unde are loc chiar atunci un festival.
Mă uit după Chris, mă gândesc că aş putea fi partenerul ei pentru cursurile de peste zi, în cazul în care nu are deja un partener. Nu vreau să stau mai mult de câteva ore, m-aş întoarce la Bucureşti spre seară. La început n-o văd, dansatorii stau împrăştiaţi în grupuri şi grupuleţe pe la mesele terasei de la marginea plajei, e ora amiezii, când soarele arde neiertător. Apoi, brusc, o zăresc. E cu spatele la mine, nu mă poate vedea, e lipită de un bărbat brunet, pe care nu-l cunosc. Cei doi se ţin de mână ca nişte proaspăt îndrăgostiţi. Mă opresc pe loc fără să mai fac nici un pas, încerc să rămân la distanţă de Chris, poate reuşesc să plec înainte să mă vadă. Mai zăbovesc doar câteva clipe, ca să nu pară că plec prea precipitat, după care revin la maşină, şi pornesc spre Bucureşti.
Conduc maşina cu soarele în ochi, reamintindu-mi din când în când câte o frântură din ultimele discuţii cu Chris: vreau să păstrezi tu aparatul foto pe care mi l-a înapoiat Andy, n-aş putea îmi aminteşte de prima noastră şansă ratată, aş vrea să rămânem prieteni o să-ţi dau telefon când beau din ceaşcă, nu e nevoie o să ştiu ţi-am luat cană aşa cum îţi doreai din pură întâmplare n-am vorbit niciodată despre asta de altfel în ultima vreme n-am prea vorbit deloc te invitasem de ziua mea să stăm de vorbă tu te gândeai cum să pleci mai repede la întâlnirea următoare, nu m-ai mai invitat la dans, m-ai refuzat de ziua mea, refuzul de la ziua ta nu se pune eram prea multe fete ar fi fost nepoliticos să dansez numai eu, aş fi vrut cel puţin două dansuri primul cu fata mea şi ultimul cu tine, de ce n-ai spus?, cum era să mai spun când ai schimbat ora de venire de la şapte la şase şi ai spus că stai numai până la şapte şi jumătate?, am stat până la nouă, m-am simţit umilit mai ales după ce mă refuzasei şi înainte, după Anul Nou n-am dansat cu tine pentru că erai foarte tensionat, eram tensionat pentru că nu dansai cu mine când te-ai sărutat cu prietena ta Rada sub vâsc m-am uitat la tine mi-ai întors spatele ai plecat ai stat cu oricine altcineva în afară de mine, nu vorbisem nimic, nici n-ar fi trebuit asta fie se simte fie nu oricum n-ar fi trebuit să aflu de pe Facebook că eşti într-o relaţie cu Sony, cum aş fi putut să ştiu?
*
Mă sună într-o seară. Putem să ne vedem, sigur că da, vin la tine să mâncăm ceva am lucrat toată ziua sunt moartă de foame, n-am nimic de mâncare, aduc eu.Vine cu o pungă de cumpărături: salată verde, roşii, peşte în conservă, pastă de măsline, alune, pâine libaneză. Chiar înainte să sune la uşă îmi turnasem un pahar de vin. Bei şi tu? Nu mersi sunt cu maşina. Puţină apă te rog ai un castron pentru salată, da, unul mai mare n-ai - începe să spele salata, cu ce cuţit tai roşiile ce peşte preferi ton sau somon, oricare tu ce preferi, prefer tonul e mai puţin gras, perfect să nu uiţi să iei înapoi somonul, nu-l iau ţi-l las ţie. Vrei să deschid eu conserva, nu, ai grijă să nu te pătezi cu ulei eşti îmbrăcată elegant de birou, nu te teme am mai deschis conserve de peşte.
Chris deschide conserva, o răstoarnă pe farfurie, după care aruncă recipientul gol la gunoi, eu îl iau şi îl pun în punga cu metale. Aruncă apoi la gunoi o pungă de plastic, eu o iau şi o pun în punga cu plastic. Din acest moment nu mai aruncă nimic fără să mă întrebe unde.
Poţi să schimbi muzica? pot să las să se termine CD-ul cu Johnny Cash? nu pune tango te rog.
Ne aşezăm la masă. Am fost în Spania să-l revăd pe Tristán a fost o nuntă în familia lui ştii ce m-a surprins la el?, ce?, m-a întrebat cum se face că nu sunt deloc supărată pe viaţă?
Da bună observaţie ca şi el şi eu m-am îndrăgostit de felul cum zâmbeşti mereu dar de ce este mirat ce motive are el să te invidieze că nu eşti supărată pe viaţă? E încă marcat de despărţirea de soţia lui, şi eu la fel, spune că nu l-a iubit pe tine te-a iubit soţia ta, greu de spus numai ea ştia asta şi acum e prea târziu ca s-o mai întreb de fapt şi pe mine mă frământa întrebarea asta i-am pus-o cu puţin timp înainte de a muri mi-a răspuns că ar fi putut să se căsătorească cu Ionică un coleg de-al nostru de facultate nu ştiu dacă asta însemna da sau nu. Şi e supărat pe mama lui despre care crede că nu l-a iubit, eu nici nu-mi mai aduc bine aminte de mama mea, cum aşa, a murit când aveam patru ani, cum a murit, violent e o poveste mai lungă şi mai complicată pe care poate că o să ţi-o spun cu altă ocazie. Şi e supărat că tatăl lui l-a obligat să facă altă facultate decât cea pe care o voia el l-a obligat să lucreze la întreprinderea familiei, şi eu am făcut altă facultate era de altfel destul de greu în comunism să faci ce voiai fie că se desfiinţa facultatea vezi psihologia fie că nu erau decât câteva locuri ca la imagine de film şi alea ocupate în avans de copiii profesorilor...
Ştii că am fost logodită dar ne-am despărţit nu mă puteam căsători cu un bărbat pe care nu-l iubeam acum însă nu ştiu ce să fac cu Tristán?, e weekend eu m-aş sui în primul avion şi i-aş suna la uşă, o să creadă că îl controlez abia a plecat din apartamentul vechi din acelaşi bloc cu părinţii şi s-a mutat într-un apartament departe de ei în altă parte a oraşului, eu aş crede că mă iubeşti dacă ai suna dimineaţa la uşa mea. Ai face tu aşa ceva, da dacă te-aş iubi n-aş putea trăi fără tine şi aş veni după tine oriunde, nimeni n-a făcut asta pentru mine, a existat un moment în iarnă şi apoi din nou în primăvară când aş fi făcut orice pentru tine, nu mi-am dat seama, da cred că de asta eram şi aşa de deprimat, eu credeam că aşa eşti tu trist, ca să revin la Tristán răspunsul e la tine dacă-ţi bate inima mai tare când te ia în braţe atunci ştii ce ai de făcut iar dacă nu nu, ai văzut ce târziu s-a făcut trebuie să plec.
(Sfârşit)
Bucureşti, martie 2016 (prima versiune 2010)