Adolescenţa este

Adolescenţa este o zeitate care îşi găseşte locul în milioane de corpuri
e înşelătoare şi îţi arată viaţa aşa cum ar trebui să fie şi nu cum va fi cu adevărat
impregnează sufletele cu vise
în rucsacul ei zac idealurile înalte
foamea ei de absolut copleşeşte părinţii care se văd într-o oglindă de mult
acoperită
de pînza ruşinii

Adolescenţa are întotdeauna dreptate
cunoaşterea ei nu poate fi sufocată cu un aşa trebuie sau un aşa este

Adolescenţa este o pasăre care înnebuneşte copiii de ieri cu aripi uriaşe
nu există unitate de măsură
doar zbatere şi cuvinte care se reinventează în fiecare secundă
multiplicîndu-se
la un infinit insuportabil.

Adolescenţa nu are timp
pe ieri nu-l mai găseşte nicăieri
mîine este un dragon neîmblînzit
despre care se ştie sigur doar că va devora
un azi care nu se mai termină

Adolescenţa e lacomă şi se hrăneşte doar cu cuvinte mari
praf de stele
dragoste
poezie
şi alte penibilităţi care o fac instabilă emoţional şi din punct de vedere ştiinţific
trecătoare

Adolescenţa este o incantaţie sacră prin care omenirea
îşi invocă speranţa cu fiecare nu ai voie să
tocmai pentru că luptă împotriva stării de fapt/e
căruia adulţii
comozi
şi culţi/i
se îngăduie
şi /o/ tolerează
într-o negociere soră cu
vînzarea de suflet/e

Adolescenţa îşi găseşte forma pe cîmpul de luptă,
orice formă de luptă pentru umanitate
şi lucruri mărunte
îi este necesară şi suficientă
ca să respire
nefericire

Eroismul adolescenţei stă în grija pentru
mărunţişuri
de care nimănui nu-i pasă
pentru că nu aduc
nimic bun
cum ar fi
discuţiile pînă-n zori cu prietenii despre importanţa sufletului în viaţă
explicarea entuziasmului regenerat
mîndria de a nu rîde la glumele răsuflate ale afaceriştilor de sentimente
loialitatea
pasiunea
pisicile, căţeii, copiii din lanul de secară
şi alte vietăţi pe care de dispariţie

Aerul viciat al întrebărilor
îşi găseşte loc în miliarde de plămîni care
daca ar respira în acelaşi timp
ar spulbera praful din minţile noastre
obosite de compromisuri si egoism

Adolescenţa nu are duşmani
ca păsările din Australia care nu au întîlnit pisici
atît de dulce
atît de perfectă
în fragilitatea ei
în dispariţia ei logică
şi abruptă

Nici măcar nu-ţi spune la revedere
pentru că nu are de ce
nu o să o mai revezi nici măcar în proprii copii
Nici măcar un arbitrar şi pozitiv adio

Nu se ştie ce, cînd, cum...
dar în fiecare primăvară
cam cînd înfloreşte lumea
te simţi pustiit şi te încearcă o amintire
parcă
a ceva ce ai fost tu cîndva -
un zeu plimbîndu-se în noapte
cu nările dilatate de aroma concretă a încrederii
de mînă cu o eternitate
prieten fie şi pentru o seară
cu tot universul