Sărbătoreşte-te dacă, atunci cînd vezi un pisic sau căţel abandonat pe stradă şi depinzi de părinţii tai care nu te lasă să-l salvezi şi nu poţi să dormi în noaptea aia pentru că te chinuie gîndul că sufleţelul ăla o să moară.
Sărbătoreşte-te dacă suferi realmente pentru alţi copii care mor de foame în lume şi eşti gata să-ţi dai alocaţia pentru a-i ajuta cum poţi tu.
Sărbătoreşte-te dacă crezi în dragostea adevărată.
Sărbătoreşte-te dacă vrei să iubeşti un singur om în viaţa ta.
Sărbătoreşte-te dacă crezi că o să îmbătrîneşti lîngă acel om.
Sărbătoreşte-ţi dacă nu vrei să faci pe nimeni să sufere.
Sărbătoreşte-te dacă plîngi cînd afli că animalele sălbatice mor din cauza oamenilor.
Sărbătoreşte-te dacă visezi că pămîntul nostru poate deveni un loc mai bun pentru toată lumea şi că tu poţi face ceva semnificativ în privinţa asta.
Sărbătoreşte-te dacă te ruşinezi cînd vine vorba despre sex.
Sărbătoreşte-te dacă e mai important să hrăneşti un animal bolnav decît să-ţi faci temele.
Sărbătoreşte-te dacă nu înţelegi de ce nu se înţeleg adulţii între ei.
Sărbătoreşte-te dacă nu înţelegi trădarea.
Sărbătoreşte-te dacă nu înţelegi violenţa.
Sărbătoreşte-te dacă un zîmbet, o îmbrăţişare, o jumătate de oră contează mai mult decît orice jucărie.
Sărbătoreşte-te dacă suferi cînd colegii tăi de clasă sînt umiliţi de către profesori sau de ceilalţi colegi.
Sărbătoreşte-te dacă te crezi în stare să fii un erou care salvează omenirea.
Sărbătoreşte-te dacă îţi place să te joci, dacă jocul te face să uiţi ce e timpul.
Sărbătoreşte-te dacă viaţa ta depinde de părinţii tăi.
Sărbătoreşte-te dacă vrei să fii fericit în viaţă şi atît.
Sărbătoreşte-te dacă fericirea de moment e mai importantă decît cariera sau orice înseamnă viitor sigur.
Sărbătoreşte-te dacă crezi că o să fie mai bine.
Sărbătoreşte-te dacă crezi că la şcoală o să-ţi faci prieteni, nu temele.
Sărbătoreşte-te dacă fericirea ta depinde de fericirea părinţilor tăi.
Altfel, lasă ziua asta celor care cred cu tărie în adevăr, sinceritate, prietenie, dragoste, univers, fericire, loialitate, joacă, şi alte cuvinte pe care o să le-ai uitat sau ai fost învăţat să le uiţi. Sărbătoreşte-i pe ei, copiii, lasă-le ziua asta lor şi învaţă de la ei cum să nu te pierzi. Nu folosi ziua asta sa-ţi sărbătoreşti scuzele pentru iresponsabilitatea adultului cinic şi perfect adaptat care ai devenit.
Celebrează-ţi copilăria care nu-ţi lasă sufletul să moară, fii mai naiv şi inocent începînd de mîine şi vedem ce sărbătoreşti la anul.
Dar AZI, 1 iunie, lasă sărbătoarea asta celor care au nevoie de ea, celor care au nevoie real de protecţie, ajutor, consiliere, celor care se simt neputincioşi în faţa războaielor adulţilor (pe care îi adoră) şi în care cad victime pentru că nu au arme. Deloc nu au arme.
Celebrează AZI vulnerabilitatea, sensibilitatea, visele măreţe, generozitatea, neputinţa extremă a copiilor lumii, a celor ce nu cer nimic, doar aşteaptă cuminţi un strop de dragoste ca să-l amplifice şi să-l transforme cu generozitate într-un izvor al umanităţii pure.
Şi realizează că, orice-ai face, oricît de romantic ai arde-o, tu nu mai eşti aşa şi că singura posibilitate de a-ţi celebra propria copilărie este să recunoşti că nu mai eşti copil şi să înveţi tu de la copii, să le respecţi veselia, dorinţa continuă de a se juca, libertatea, speranţele, naivităţile, responsabilitatea pe care şi-o asumă în faţa ororilor lumii. Şi fă ceva concret să nu-şi piardă încrederea în propria lor măreţie.
