În cei zece ani trecuţi de la prima vizită aici, în 2006, oraşul s-a schimbat radical. În primul rând, plaja la Mediterana, care a căpătat o înfăţişare coerentă de-a lungul întregii lungimi (iar secvenţa pietonală şi ciclistă, paralelă cu plaja, mi s-a spus, continuă netulburată spre nord şi sud). În acelaşi timp, echipamentele edilitare şi comerciale necesare unei plaje moderne sunt prezente în puncte distribuite uniform de-a lungul ţărmului, până către marina şi portul din nord, care au devenit adevărate centre de shopping şi relaxare. Dincolo de şoseaua de ţărm, zeci şi zeci de hoteluri noi, secvenţe de parc şi memoriale - omniprezente în Israel - care le despart, dar din ce în ce mai greu.
De la înălţimea etajului al şaselea al hotelului Gilgal, unde am locuit, în planul secund faţă de plajă, de-abia se mai zăreşte marea, printre macarale, în apusuri realist-socialiste. Aerul de ocupat pe care îl are oraşul, mai mult decât Ierusalimul, este din când în când accidentat de atentate. Gazdele noastre, afectate de moartea unui reputat profesor şi cercetător chiar cu o zi înainte, ne spuneau că acolo trebuie să te obişnuieşti să trăieşti normal printre gloanţe, ca într-o ruletă rusească de dimensiuni urbane...
