Au rămas opt. Opt echipe care se vor lupta zilele următoare pentru titlul european. Unele ne aşteptam să fie prezente în această fază a competiţiei. Altele, nu. Rândul de meciuri din optimile de finală ne-a adus un spectru impresionant de tipuri de dispute.
Am avut parte de lovituri de departajare şi de un gol de senzaţie la Elveţia - Polonia, de un meci somnoros decis în prelungiri la Croaţia - Portugalia, de un derbi britanic la Ţara Galilor - Irlanda de Nord, de un meci intens şi un rezultat exagerat la Ungaria - Belgia, de o demonstraţie de forţă la Germania - Slovacia, de o revanşă şi un meci tacticizat la Italia - Spania, de o revenire a gazdelor la Franţa - Irlanda şi, finalmente, de o surpriză considerabilă la Anglia - Islanda.
Cu siguranţă trei dintre echipele eliminate în faza optimilor de finală s-ar fi aşteptat să progreseze mai departe. Croaţia a avut parte de un meci dificil cu portughezii., dar ceea ce arătase până la acest meci îi dădea speranţe nu numai la victorie, ci chiar la un eventual parcurs până în finală. Având o echipă foarte bine pusă la punct, croaţii au fost însă proprii lor inamici. Au fost prea fricoşi, neştiind cum să profite de pasivitatea Portugaliei, care a jucat mult mai ponderat şi defensiv decât a făcut-o în grupe. Golul marcat de Ricardo Quaresma în minutele finale ale prelungirilor a picat ca o bombă în inimile croaţilor, când toată lumea se aştepta ca meciul să fie decis de lovituri de la 11m.
Croaţia nu poate decât să spere că va mai avea şanse de a ajunge în fazele finale ale turneelor viitoare, însă generaţia actuală uşor-uşor va trebui să facă loc unor jucători mai tineri. Darijo Srna, căpitanul al cărui tată a decedat în timpul turneului, are 34 de ani. Luka Modrić şi Mario Mandžukić au câte 30. Cupa Mondială de peste doi ani poate fi o ultimă şansă pentru aceşti jucători de a egala performanţa Croaţiei din 1998, când echipa ajungea în semifinale, câştigând apoi medaliile de bronz.
Locul 1 obţinut de croaţi în faza grupelor a făcut ca Spaniei să îi iasă în cale Italia în optimi. Privind în urmă, acel gol din finalul meciului prin care Croaţia a câştigat meciul direct a cântărit mult pentru spanioli, căci o Italie impresionantă i-a scos din cursa pentru al treilea titlu european consecutiv. Stilul de pase practicat de ei, prin care aceştia năvăleau peste adversari acum câţiva ani, pare dintr-o dată învechit. Fotbalul se schimbă, iar senzaţia este că şi Vicente del Bosque trebuie schimbat de la cârma echipei naţionale.
În cazul Angliei, înlăturarea antrenorului s-a petrecut deja. Roy Hodgson şi-a anunţat demisia la capătul înfrângerii umilitoare suferite de echipa sa în faţa Islandei, lăsând în aer un post pentru care, cel puţin la momentul scrierii acestui text, nu pare a exista un antrenor ideal dispus să-l preia. Căutarea înlocuitorului lui Hodgson va fi una importantă. Este doar una dintre deciziile care vor fi luate în perioada următoare în cadrul echipei Angliei. Apoi, noul antrenor va avea la rândul său bătăi de cap în ceea ce priveşte selecţia. Lotul adus la Euro a fost creat pe o coloană vertebrală de jucători ai lui Tottenham, dar având numeroşi membri veniţi de la una din revelaţiile Premier League nu i-a ajutat pe englezi. O discuţie interesantă îl are în prim plan şi pe Wayne Rooney. Ajuns şi el la 30 de ani şi operând mai nou predominant în linia de mijloc ca un creator de joc, e posibil ca acesta să-şi fi petrecut ultimele minute în tricoul naţionalei.
Pentru irlandezi şi nord-irlandezi, parcursuri remarcabile s-au încheiat cu înfrângeri la limită, dar oarecum aşteptate. Fanii celor două echipe au luminat Campionatul European, arătând o faţă plăcută a ceea ce se întâmplă mai sus de teren, în tribune, dar şi în oraşele cutreierate prin ţara gazdă, Franţa. Elveţia şi Slovacia şi-au făcut cinste prin prezenţa în optimile de finală, iar Ungaria... Ungaria a fost o adevărată pată de culoare a turneului. Nu ţi-e dat des să întâlneşti o echipă de statura ei jucând cu o asemenea dezinvoltură, cu un asemenea avânt şi fără frică, precum a reuşit în această competiţie. Statisticile vor consemna înfrângerea usturătoare din optimi, 0-4 în faţa Belgiei, însă pentru cei care au văzut-o la treabă pe teren, Ungaria a fost una din revelaţiile turneului. Jocul ei a impresionat şi poate fi sursă de inspiraţie pentru orice echipă de nivelul ei.
În fine, tabloul competiţiei arată în continuare disproporţionat. Germania, Italia şi Franţa, cele trei mari puteri tradiţionale rămase în joc, se află în partea inferioară a lui. Primele două vor juca una împotriva celeilalte, în timp ce Franţa are un meci la îndemână în faţa Islandei. Dar am văzut ce se poate întâmpla într-un meci la îndemână în faţa Islandei. Privind partea superioară a tabloului, este remarcabil faptul că una dintre Polonia, Portugalia, Ţara Galilor şi Belgia va fi în 2016 finalistă europeană. Oricare ar fi ea, va fi considerată a doua favorită în meciul final - asta în caz că Islanda nu reuşeşte să ajungă acolo.
Au rămas şapte meciuri la capătul cărora vom afla cine va fi noua campioană europeană. Va fi o luptă între forţele recunoscute - Germania, Italia şi Franţa, care au împreună 6 titluri europene în palmares - şi restul lumii. E greu de crezut că ambiţia islandezilor va putea duce la încă un miracol, însă Polonia, Portugalia, Ţara Galilor şi Belgia reprezintă echipe decente, care într-o zi bună pot învinge pe oricine.
Sursa foto: Facebook UEFA EURO
Dan Dracea este jurnalist sportiv. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.
Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal.