Dar, în secunda în care chiar ajungi acolo, se întâmplă ceva. Peisajul mental se estompează şi e înlocuit de o realitate care deseori, la noi, e cu minusuri. Adică cu peturi, păduri tăiate, amenajări de mântuială etc. Iezerul Ighiel, de pildă, rezervaţie din Munţii Trascău, e o excepţie. Din locul în care se termină asfaltul şi începe drumul de ţară, cu pietre şi praf, cu serpentine care urcă abrupt şi ameţitor, mizeriile lumeşti rămân încurajator în urmă. Pe măsură ce urci şi treci de la stejar la brad, aerul e tot mai rece iar verdeaţa virgină acoperă tot. Iar când, într-adevăr, ajungi la iezer, bănuiala se confirmă: e mai bine decât îţi închipuiai.
Lacul ţi se înfăţişează complet, de la un mal la altul, într-un decor de culmi împădurite care trec de 1.200 m altitudine. E ca o grădină uriaşă, superbă mai ales în octombrie, când ruginiul frunzelor se răsfrâng în luciul apei, încreţit de fiecare dată când adie vântul. Inutil să vă descriu acum, poeticeşte, tot ce e acolo. Ar fi să mă substitui aparatului foto şi să vă plictisesc. Ideea este - şi reţineţi asta - că iezerul oferă unele dintre cele mai frumoase privelişti montane din România, bune de fotografiat din orice unghi, în orice anotimp.
Adânc de 9 m, Iezerul Ighiel este, de asemenea, cel mai mare lac carstic din Carpaţii României (similar Lacului Roşu din Orientali), adică e cel mai mare lac de baraj natural din ţara noastră. În plus, pădurile culmilor care împrejmuiesc lacul au o biodiversitate ridicată. Sunt concluziile studiului făcut în zonă de către Academia Română, care a investigat modul de formare a lacului. De exemplu, urcând spre lac, puteţi observa că în faţa lui există o pantă bruscă, care barează valea pe întreaga lăţime. Acesta e barajul natural, rezultat al unei alunecări de teren ce a închis valea, determinând acumularea apei în spatele lui. Astfel, spun geografii, iezerul s-a format în calcare jurasice masive, dispuse peste un fundament de roci eruptive. Iar apele curgătoare care se varsă în iezer sunt parţial temporare, deoarece străbat o zonă calcaroasă şi sunt scurte (1,5 - 2 km). Cel mai semnificativ e Pârâul Iezerului, care îşi are obârşia în Izvorul de sub Lac şi care reprezintă drenarea subterană a lacului.
Dar, dincolo de studii şi date, rămân peisajele cu apă şi arbori, care se înnoadă într-un ansamblu deosebit de pitoresc. Oricât de plictisit ai fi, n-ai cum să nu-l admiri, cu toată atenţia ochilor. Şi, că tot vorbim de atenţie, nu rata un detaliu important. Pe malul pietros, cum te apropii de lac, vei vedea un chip de piatră, sculptat de natură. Uşor înclinat înspre stânga, pare un cap de om, cu ochi închişi, sprâncene stufoase şi un început de zâmbet. Deşi o poţi trece uşor cu vederea, bucata de stâncă e remarcabilă ca expresivitate.
Acces la Iezerul Ighiel
Iezerul presupune un acces relativ simplu. Din Alba Iulia, ieşi pe şoseaua DN 74 în direcţia Zlatna. În satul Şard, faci dreapta după ce treci calea ferată. Continui prin Şard, apoi ajungi în satul Ighiu şi ţii drumul înainte pe DJ 106 H, care te va duce în satul Ighiel. De la un anumit punct, drumul devine tot mai accidentat, urcă în serpentine abrupte, dar e practicabil de către orice tip de maşină. În total, distanţa de la Alba Iulia la Iezerul Ighiel este de 28 km.
Obiectiv turistic: Iezerul Ighiel
Localizare: Munţii Trascău, pe raza comunei Ighiu (judeţul Alba)
Coordonate: alt. 925 m, adâncime 9 m, 46º10'50'' lat. N; 23º22'00'' long. E
Acces: cu maşina
Surse de informaţie pentru acest articol: Academia Română
Credite foto: Florian-Rareş Tileagă
