stop-cadru la casa unui hipermarket ieşean
în faţa mea
doi tineri, un el şi o ea -
el punând marfa
pe tejghea.
mă uit şi-mi zic: de,
e vineri, vineri seara,
dar, însă şi totuşi: chiar aşa?
deci, iată marfa:
- 2 cutii compot de ananas;
- 2 peturi mari de cola ("pachet economic" de 2x2 l) şi
- 1 pacheţel de prezervative (cu faţa-n jos, dar, însă şi parcă durex).
doamne ajută şi bine
că viaţa nu doarme şi continuă
(nov. 2013)
08.03.16
cînd sala de aşteptare
în care ne petrecem viaţa
tinde să devină
o sală de aşteptări în van
nemurirea noastră
se apropie
de ultimul paravan.
(în perioada 1 aprilie 2016 - 30 octombrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
1 comentariu
- doamne ajutăL. Stanescu, 15.07.2016, 10:10
prima poezie e ca o mică discutie ironică între amici - care stau la coadă după cei doi tineri iar a doua e de genul celor care se scriu pe morminte: când arzătoare viața credem că e în toi , moartea râde de noi, și altele și doamne ajută-ne să fim obiectivi și să scriem poezii care se pot numi poezii
Arhiva rubricii
Casa melancolică, Ion StratanUn ochi, deschis, Paul Celan, traducere de Ioana Ieronimperpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana IeronimToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate