Cercetare, cercetăşie

Cum unii dintre dumneavoastră ştiu deja, am dat examen (şi, culmea, l-am luat!) pentru a deveni director CSUD al UAUIM (mai desluşit, prorector cu doctoratele la mine la şcoală). M-am gândit să vă spun în câteva cuvinte ce am propus, ca plan de management, pentru că, la examen, el a fost prezentat în engleză şi comentat în franceză (am avut şi trei examinatori din afara şcolii, dintre care un profesor din Elveţia).

În primul rând, accentul pus pe cercetare-proiectare: îndrumătorii de doctorate fiind cei mai avansaţi în domeniul lor, trebuie să preia contracte de cercetare măcar naţionale dar şi, din ce în ce mai des, europene, din spaţiul academic şi din relaţia cu industria, mediul de afaceri şi sursele de finanţare externă. Aceste parteneriate trebuie să fie interdisciplinare şi să permită finanţarea cercetării întreprinse de doctoranzi, ca parte a pregătirii tezei. Teza trebuie să fie consemnarea propriei cercetări, nu compendii de informaţii şi baze de date prea puţin proprii şi, deci, prea puţin originale. Studiile doctorale trebuie să fie şi o sursă de finanţare pentru îndrumători şi doctoranzii proprii.

În al doilea rând, am propus înfiinţarea unei şcoli doctorale pe principiile research-by-design, care să permită formarea, în timp, a unei echipe de tineri profesionişti dedicaţi concursurilor naţionale şi internaţionale ca reprezentanţi ai şcolii. Firmele private arareori îşi permit, mai ales la început, să participe la concursurile naţionale mari; or, şcoala asigură şi condiţiile şi răstimpul de a se înfrunta viitorii noştri doctori şi, deci, cadre ale şcolii cei mai mulţi dintre ei, cu colegii lor, prin performanţele în proiectare.

În al treilea rând, am propus ca materialul didactic de înaltă calitate construit între 2005 şi 2011, când s-a schimbat iarăşi kalimera cu doctoratele, să fie încărcat - în engleză pentru început, în franceză ulterior - pe o platformă de e-learning parteneră şi exportat: şcoala poate atrage doctoranzi din întreaga lume, fie şi măcar exploatând ce a mai rămas din buna amintire academică a României, la a doua sau a treia generaţie în lumea arabă, maghrebiană şi în Africa Neagră. Şi acum avem studenţi străini, dar cursurile nu se predau decât în română şi acest neajuns grevează asupra numărului de doctoranzi atraşi. Dar, preluînd şi din experienţa Universităţii Bucureşti, trebuie să vedem ca public potenţial pentru online şi pe arhitecţii băştinaşi, interesaţi în educaţia continuă, care pot lua credite din astfel de cursuri propuse.

În fine, am propus limitarea domeniilor de expertiză la câteva, în care, într-un interval rezonabil de timp, şcoala de la Bucureşti să devină competitivă la nivel european. Specializarea profesorilor şi a studenţilor doctorali într-un număr redus de domenii poate da profunzime plus-valorii adăugate de cercetare şi atractivitate internă şi internaţională. În 2005, când aveam aceste principii consemnate în structura şcolii doctorale SITT, pe care profesorul Sorin Alexandrescu (cu al său Centru de Excelenţă pentru Studiul Imaginii) şi cu mine am tocmit-o, ele erau: locuirea colectivă, socială şi de urgenţă, arhitectură bizantină şi post-bizantină, arhitectura românească în context european în secolele al XIX-lea şi al XX-lea; în fine, spaţiul public contemporan şi urbanologie. Între timp, cred că ar trebui adăugată şi proiectarea avansată în orizontul complexităţii. Diversităţii aiuritoare de acum, a temelor cu care studenţii vin la îndrumătorii potenţiali, fie pentru că asta vor fi scris prin dizertaţii, fie pentru că aceştia din urmă îi îndrumă către orizonturi proprii, trebuie să îi opunem o concentrare, construită pe cerinţele (şi finanţările accesabile) ale cercetării contemporane de standard european. În fine, trebuie să accedem şi noi la studiile post-doctorale, pentru câţiva dintre doctoranzii eminenţi, care să poată continua, de data asta autonom în raport cu îndrumătorii, propriile cercetări demarate pe parcursul stagiului doctoral.

Cam asta a fost. Cam asta aş vrea să fac în cei patru ani academici pe care îi am la dispoziţie, presupunând că nu se vor schimba dramatic, iarăşi şi iarăşi, legislaţia sau ţara însăşi...