Părerea mea, ca umblător pe coclauri, e că singurul lucru care v-ar putea opri să urcaţi pe Piatra Craivii e frica de înălţimi. Şi vremea rea. În rest, aveţi toate motivele să vă căţăraţi pe cei 1.078 m pe care îi măsoară stânca: priveliştile ameţitor de largi; aventura de urcare pe coate şi genunchi; ruinele cetăţii dacice Apoulon; Poiana Inimii, din vecinătate; legendele locului; off-road-ul generos pentru MTB, moto şi 4x4. Să le luăm pe rând.
Priveliştile
Traseul de urcare prin Bucerdea Vinoasă e cel mai ofertant, ca peisaj. Mai ales toamna, în octombrie, când totul e ruginiu, galben şi încă verde. De cum ieşiţi din sat şi urcaţi prin superba livadă de meri, traseul vă duce iute sus. Încă de pe acum panoramele încep să vi se aşeze la picioare, la doar 15 de minute de când aţi început urcuşul. Dar veţi căsca ochii abia din secunda în care veţi porni pe traseul de urcare pe stâncă. Realmente cu fiecare pas făcut, veţi fi cu un metru mai sus şi mai departe de vale iar locurile prin care ştiţi că aţi trecut vor părea miniaturi. Valea, culmile îngrăşate de verdeaţă, Alba Iulia, Ighiu etc. Totul e mic şi departe, înşelător de palpabil când e atmosfera clară. Iar de sus, de la crucea din vârf (cota 1.078), veţi admira Cheile Turzii, Piatra Cetii, văile Munţilor Trascău, ca nişte jgheaburi verzi, Culoarul Mureşului, Alba Iulia, Sebeş, Munţii Şureanu, chiar şi crestele Făgăraşilor. Atenţie, însă, admiraţi şi staţi deoparte; nu vă apropiaţi nici măcar la un metru de prăpăstiile care pornesc din vârf.
Aventura
La baza Pietrei Craivii e un izvor. Luaţi-l ca reper, fiindcă abia de acolo începe urcuşul. Un urcuş obositor, cu of-uri şi transpiraţii, dar palpitant. La început, traseul e cu pajişti, cu copăcei, dar se transformă treptat în cărări înguste, strecurate printre bolovani, pe care nu-i urci decât dacă te împingi în picioare, dacă te sprijini de omul din faţă şi dacă te prinzi bine cu mâinile. Bocancii adecvaţi, obligatorii fireşte... Cât despre "omul din faţă", ideal ar fi să fiţi însoţiţi de persoane care au mai urcat acolo. Mai ales că traseul nu e bine marcat, iar hăurile care se cască la un pas distanţă pot crea panică în cazul în care n-aţi nimerit pe cărarea corectă şi v-aţi pomenit pe un dead-end.
Cetatea dacică Apoulon
Dacă mulţi urcă pe Piatra Craivii pentru privelişti, există totuşi câţiva care merg acolo fiindcă le place istoria. Mai exact, istoria dacilor. Pe Piatra Craivii se află cetatea dacică Apoulon, găsită accidental în timpul unor săpături arheologice, acum peste 50 de ani. Cetatea era construită strategic, de aici putând fi supravegheat accesul spre munte; de altfel, Piatra Craivii oferea spaţiul ideal de locuire: poziţie strategică; zăcăminte metalifere; izvoare de apă. Cercetările au scos la iveală faptul că cetatea avea dimensiunile de 67x36 m şi că era clădită dintr-un zid gros de 3 m, aşezat pe stâncă. De asemenea, s-a constatat că tehnica de construcţie e diferită de cea utilizată în aşa-numiţii Munţi ai Orăştiei, astfel că cetatea (din care azi se mai văd rămăşite pe traseul de urcare, aşadar pe latura nord-vestică a masivului) impresionează prin arhitectură complexă (clădiri cu caracter civil, militar şi spiritual, ateliere, gropi de provizii sau cu depuneri de ofrande). Civilizaţia pe Piatra Craivii, însă, nu se opreşte la antichitate, ci continuă cu evul mediu. Există urme ale unei cetăţi medievale, parţial suprapusă celei dacice, însă sunt greu de identificat. Cu atât mai puţin de fotografiat.
Poiana Inimii
E, într-adevăr, o poiană şi e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, cu drujbe şi topoare, ci de Dumnezeu, cine ştie acum cât timp. N-ai cum să n-o vezi, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urci spre Piatra Craivii. Poiana Inimii, cunoscută printre localnici sub numele de Poiana lui Ursoi, a devenit, dintr-un loc ignorat şi rareori pozat, un obiectiv turistic fotografiat, discutat pe forumuri, pin-uit pe Google Earth, tag-uit în selfie-uri de Facebook şi filmat de n-şpe televiziuni. În plus, "inima" apare pe toate materialele de promovare a judeţului Alba. Mă refer la o idee mai veche a Consiliului Judeţean Alba de a folosi Poiana Inimii ca inspiraţie pentru logo-ul turistic al judeţului: o inimă, cu literele A, B (adică Alba) şi T (adică turism) înscrise, simbolic, în ea, iar dedesupt, site-ul de turism al judeţului (www.turismalba.ro). Aceeaşi instituţie doreşte ca poiana să devină, în viitor, arie naturală protejată. Sperăm să se şi întâmple. Cât despre accesul la Poiana Inimii, acesta e simplu. Din DJ 107 H, pe direcţia Ighiu-Cricău, se desprinde un drum la stânga, ce duce în satul Bucerdea Vinoasă. Drumul continuă până la ieşirea din sat, de unde se desprinde la stânga o potecă, ce străbate pădurea până la intrarea în poiană. Coordonate: 46o11'40" lat. N, 23o30'20" long. E. Iată, mai jos, câteva imagini făcute primăvara, vara şi toamna, plus logo-ul turistic al judeţului.
Ca orice stâncă impunătoare, cu trecut încărcat, violent, Piatra Craivii are multe poveşti în spate. Legende, dacă vreţi. Una din ele, uşor horror, e că Piatra Craivii se deschide o dată la şapte ani, ca o gură de peşte, lăsând cale liberă către comorile dinăuntru. Se spune că un om a nimerit acolo, acum câteva zeci de ani, tocmai în clipa când se deschidea stânca. Lacom după bogăţiile văzute înăuntru, omul şi-a îndesat desaga cu de toate. Piatra, însă, s-a închis înainte ca el să iasă. Bătrânii spun că, în unele nopţi, se aud urletele celor încuiaţi înăuntru şi că, în fiecare zi de Joi a Paştilor, stânca se redeschide.
O altă legendă spune că ar exista un tunel care leagă subsolul bisericii reformate din Cricău (sat din apropiere) de fosta cetate medievală de pe munte. Istoricii, însă, întorc capul de fiecare dată când se spune povestioara asta, dat fiind că în evul mediu nu existau posibilităţi tehnice pentru asemenea lucrări.
Dar poate cea mai sonoră poveste e cea legată de capul lui Decebal. Cum că el s-ar afla chiar acolo, la Piatra Craivii. Inutil să vă amintesc, acum, scena de pe Columna lui Traian, în care îl vedem pe regele Daciei tăindu-şi gâtul... Aşa că da, gurile credule şi dornice de publicitate rapidă asta spun: că acolo e capul. Bineînţeles, studiile istorice infirmă totul, menţionând că "trofeul" a fost, de fapt, dus la Roma şi aruncat în râul Tibru, în mod ritualic.
Acces la Piatra Craivii
Trei căi de acces există spre Piatra Craivii şi, cu toate că nici una nu e asfaltată, sunt practicabile de către orice tip de maşină. Un drum porneşte din satul Craiva, altul din satul Cricău, iar al treilea din satul Bucerdea Vinoasă. Acesta din urmă e mai indicat, totuşi, pentru mersul pe jos iar distanţa de parcurs e de 6 km (care pot fi făcuţi în două ore). Toate trei variantele sunt potrivite mai degrabă pentru off-road, în special pentru mountain-biking, pentru motociclism enduro şi cross şi pentru iubitorii de 4x4.
Obiectiv turistic: Piatra Craivii
Localizare: Munţii Trascău, pe raza comunei Ighiu (judeţul Alba)
Coordonate: alt. 1.078 m, 46o12'28'' lat. N; 23o29'02'' long. E
Acces: cu maşina; pe jos
Surse de informaţie pentru acest articol: Academia Română; Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
Credite foto: Florian-RareşTileagă