nu m-am întrebat vreodată despre rost, ce şi cum, cât mai e pînă la despărţirea de obiect faptă relaţie. nici nu pun la îndoială motivul ochilor tăi din ce în ce mai verzi. nu m-a interesat niciodată "de ce?" doar "cum" mă frămînta cînd îmi alegeam cu grijă cuvintele despre sfîrcurile tale meşteşugit construite.
alcătuiala, nicicum cuvîntul care reţine existenţa, doar după facere poţi alege sau lupta. urătul, răul fiorosul jegul căcatul doamnelor şi domnilor sunt doar noţiuni şi lucrul nu este prin cuvinte. doar prima lui desprindere din context. băgatul în seamă. lumina era deja de mult în decor, doar a fost zărită şi exclamaţia de înfiinţare e împiedicare de sine. atunci bagi de seamă că exişti. în rest dicţionarele sunt reci, complete şi grele. decoraţiuni interioare sau exterioare. fiinţările se mişcă independent de lenea ta în amiază. taci.
sînul tău ca o pară în august e doar superb. e cuvîntul tău către mine cel ce mă desprind de poem ca să-ţi fiu.
de ce iubito te şochează cuvintele? sunt doar păstrătoare de umile descrieri. în seară o să le enumăr doar ca sunete fără rosturi, alcătuiri de şuierat şi tăcut, pleznituri oricum toate venind mai mult sau mai puţin din onomatopee. gîndeşte-te cum sună un sfîrc...