13.09.2016
La Viena am fost pentru a vernisa şi aici, la ICR-ul local, expoziţia Arhitectură şi regalitate, despre care am mai scris, pe larg, în rubrica de faţă. Nici aici nu am putut expune decât jumătate din panouri, aşa că nădăjduiesc doar că mulţii noştri auditori vor fi avut bunătatea să suplinească, din catalog, ceea ce lipsea fizic. Le mulţumesc şi celor ce au venit (era o vreme câinoasă) şi celor ce ar fi vrut să vină, nu au putut, dar o vor face, sper, până pe 26 septembrie 2016, cât este expoziţia deschisă, după cum spunea doamna director Cornişteanu, gazda noastră bună. Ce bun prilej să vorbim despre regii noştri, când austriecii vorbesc despre Franz-Iosef al lor!



La Viena e bine, mulţumesc de întrebare. Al şaselea an consecutiv de most livable city. Apă la robinet mai bună ca apa îmbuteliată (două aducţiuni, din Alpi, chiar de Franz Iosef au fost făcute, deodată cu Ringstrasse). Lume de toată mâna, de la femei cu burqa la femei fără mai nimic pe dânsele, coabitând pe Kärtner, de la Operă la Haas Haus a lui Hans Hollein. Spectacolul mansardelor cu o arhitectură aiuritor de contemporană pe clădirile istorice. Spectacolul spaţiilor publice cu adevărat ţinute deschise, prin frenetică utilizare, de localnici şi de străini. Sacher torte, Îngheţata, napolitanele Manner şi standurile de cârnaţi cu bere. Department-store proiectat - genial, ca mai mereu - de Chipperfield, cu detalii subtile în minimalismul aparent nud. Restaurantul unde era voie cu căţeii, din care sunt enorm de mulţi. Statuia Sfintei Treimi. Catedrala Sf. Ştefan. Augustiner Kirche, pe lângă palat, unde s-au cununat Sissi şi Franz Iosef. Palatele şi, mai prozaică, Hauptbahnhof, o gigantică operaţiune imobiliară având ca pretext o gară, aia în care am sosit, în iulie 1991 şi, trecând strada, am ajuns fix la lebedele absente dar faimoase, ale Belvederei...

Şi, în fine, nu doar un număr copleşitor de chinezi, care sunt întâmpinaţi de un număr pe potrivă de comercianţi chinezi (asta am văzut şi la Roma şi, mai ales, la Venezia), ci şi artă de AiWeiWei la 21er Haus şi împrejurul oglinzii de apă de la Palatul Belvedere. Structura de lemn a unui atrium de casă tradiţională chinezească, ici şi acolo completată straniu cu piesele lipsă; instalaţia de pajişte cu două case, toate trei din ceai puehr şi animalele zodiacului chinezesc. Deci, vizitatorii de acolo se pot simţi literalmente acasă, cum şi păreau să o facă, la Viena. Dacă le adăugăm acestora pletora de mediu-orientali musulmani, precum şi un număr consistent de compatrioţi şi, în genere, de foşti subiecţi ai imperiului austro-ungar, dezbaterea retorică destul de violentă, din afişele celor doi potenţiali preşedinţi (finala se rejoacă în Austria, între dreapta şi stânga) capătă altă perspectivă...




0 comentarii

Publicitate

Sus