11.10.2016
Tango-ul este un dans senzual fără a fi sexual. Poate îndeplini cel mult rolul unui preludiu. De aceea este foarte neobişnuit ca un bărbat să se excite în timpul dansului.

Or el chiar asta a păţit.

Dar de ce i s-a întâmplat asta tocmai când a dansat cu tânăra femeie cu părul scurt, şi nu şi cu celelalte partenere de până atunci?

Poate fiindcă-l apăsa şi mângâia într-un fel anume în îmbrăţişare - plimbându-i circular palma pusă pe spate, şi presându-l în acelaşi timp pe piept cu sânii ei mici şi rotunzi?

Sau pentru că-i proiecta pe faţă şi pe gât, la fiecare expiraţie, suflul ei de animal tânăr şi puţin sălbatic, nedomesticit?

Sau poate altceva (pe toate celelalte le mai simţise într-o oarecare măsură şi înainte), cum ar fi felul cum îl atingea involuntar şi delicat când îşi umfla abdomenul de câte ori inspira?

Da, se poate ca exact acesta să fi fost motivul. Oricum, era ceva nou, ceva ce nu-şi amintea să fi simţit la alte partenere. Ceva ce depăşea clar convenţia obişnuită a dansului. O atingere mult mai personală, intimă, afrodisiacă chiar, deşi cel mai probabil involuntară.

La început nu-şi dăduse seama de asta. Apoi, i-a devenit evident că de fapt adevărata conexiune a lor nu se petrecea la nivelul pieptului, acolo unde desigur exista clasicul contact între corpuri (dansa întotdeauna lipit de partenerele sale, nu-l atrăgea aşa-zisa îmbrăţişare deschisă), ci tocmai la nivelul burţii, acolo unde nu se producea decât o delicată atingere ocazională. A devenit tot mai atent să-şi simtă partenera respirând. A condus paşi din ce în ce mai simpli, încercând să nu mai creeze momente în care să mărească distanţa dintre ei, tocmai pentru a se lăsa atins. A simţit cu surprindere şi plăcere că, pe măsură ce înaintau în dans, respiraţia ei devenea mai accelerată, mai sacadată, iar abdomenul ei aproape îl lovea, tot mai repede şi mai puternic, ca şi cum l-ar fi masat.

Încet-încet a uitat că e în aceeaşi sală cu încă atâtea alte perechi de dansatori. N-a durat mult până ce pentru el n-au mai existat decât el şi partenera, deveniţi o singură fiinţă simbiotică mişcându-se într-un cadru muzical care devenea şi el progresiv tot mai vag. Ceilalţi se estompaseră deja până aproape de dispariţie. Atunci i s-a întâmplat ceea ce nu i se mai întâmplase nicicând la tango - s-a excitat. Penisul a început să i se întărească, ridicându-i-se încet-încet pe sub pantaloni.

Asta l-a dezmeticit, scoţându-l din transa în care căzuse. Trebuia cu orice chip să-şi împiedice erecţia, să nu se facă de râs, şi să nu-şi pună partenera (cu care dansa pentru prima dată) într-o situaţie jenantă (ea nu-i simţea încă penisul în creştere, dar nu mai era decât o chestiune de timp până să-l simtă, dacă erecţia continua).

S-a gândit o clipă să iasă din sală. Dar cum să se oprească din dans? Ar fi trebuit să-i dea explicaţii partenerei, şi o astfel de mişcare neobişnuită ar fi atras şi mai mult atenţia asupra lui. Atunci a continuat să danseze, dar încercând să se desprindă de magia de până atunci. Şi-a propus să nu se mai gândească deloc la parteneră. A lărgit îmbrăţişarea printr-o mişcare bruscă (oare cum o fi simţit ea această îndepărtare?), impunându-şi o distanţă sigură, la care să nu mai existe riscul de a fi atins de abdomenul ei afrodisiac, dar nici de-a o atinge el cu vârful penisului, care, ridicat cam la patruzeci şi cinci de grade, i se freca deja periculos de pantaloni, împungând stofa într-un mod caraghios, ca un pix pus transversal în buzunar (dac-ar fi atins-o, probabil c-ar fi explodat). Dansul fluid de până atunci s-a transformat într-unul considerabil mai rigid, aproape formal, lipsit de sentiment, ceea ce, spre uşurarea lui, l-a ajutat să-şi reducă erecţia, chiar dacă nu imediat, dar la timp pentru ca pantalonii lui să arate mai puţin deformaţi la sfârşitul tandei. Şi-a putut conduce partenera la loc, păşind însă cu grijă, ca să nu se excite la loc, bucuros că a scăpat cu bine din această surprinzătoare întâmplare.

Nu ştia dacă ceilalţi observaseră sau nu prin ce a trecut. Dar dacă au observat, n-au zis nimic, cum nici tânăra femeie cu părul scurt n-a zis.

Nu i se mai întâmplase din adolescenţă să se excite în public (atunci păţea câteodată asta în autobuzele supraaglomerate, atunci când ceilalţi pasageri îl presau, frecându-se de el aşa cum se frecau cu toţii între ei; când îi venea, trebuia să facă serioase eforturi de echilibristică ca să-şi mascheze penisul întărit; de obicei, odată venită, erecţia nu-i mai trecea până ce nu cobora, ceea ce făcea cât putea de repede).

În mod neaşteptat, în afara incidentului, îi făcuse mare plăcere să danseze cu tânăra cu părul scurt (erau multe partenere cu care nu se prea potrivea la dans, şi iniţial şi-a-nchipuit, greşit, că la fel va fi şi cu ea). S-a mirat cum de n-o invitase de mai demult, cum de n-o remarcase deloc până atunci.

Şi-a amintit că atunci când se dusese s-o invite la dans, faţa ei, care altminteri lăsa o impresia neutră atunci când privirile li se întâlneau (probabil căutată, era o mască cu care se proteja?), se luminase dintr-o dată:
- De când aşteptam să mă inviţi! N-am crezut c-o s-o mai faci vreodată!

(va urma)

(Bucureşti, octombrie 2016)

0 comentarii

Publicitate

Sus