Sebeşul, slavă Domnului, ca burg săsesc aflat într-o zonă de deal-munte încă neafectată vizibil de industrii, are multe de oferit. Iar una dintre oferte e Râpa Roşie. Un loc pe care nu tre' să-l laude nimeni, ca să conteze pe hartă sau ca să-l vezi de pe autostradă. Se impune de la sine. Fotografii ştiu de ce.
Se spune că cel mai bine poţi cunoaşte un loc dacă-i întrebi pe localnici ce cred despre el. Ei bine, de la sebeşeni poţi afla următoarele chestii despre Râpa Roşie: că acolo merge lumea la iarbă verde, că acolo te poţi întâlni la orice oră cu vulpi, mistreţi, şoimi, fazani, oi şi câini ciobăneşti, că acolo se zboară cu parapanta, că acolo se înalţă zmeie, că acolo e "Gaura Hoţilor" şi "Păpucul", că acolo e cel mai fain loc în care poţi mânca slănină prăjită.
Dacă mă întrebaţi pe mine, eu v-aş spune doar partea legată de slănină. Ea exprimă tot ce trebuie să ştiţi despre acest loc care e, în opinia mea, cel mai aventuros spaţiu turistic din zona Sebeş - Alba Iulia. Adică cel mai vizitabil, vizibil şi interesant din preajma Sebeşului, indiferent de anotimp; experienţa de urcare către râpă e la fel de faină vara, când ierburile aspre, înalte până la genunchi, te zgârie pe picioare, precum e iarna, când trebuie să ai bocanci zdraveni pentru noroi sau zăpadă. Scurt pe doi, aveţi de urcat. Râpa Roşie e cu adevărat copleşitoare doar în secunda în care sunteţi la poalele stâncilor, de unde perspectiva asupra hăurilor şi formaţiunilor geologice atinge un nivel periculos de ameţitor. E un decor care nu doar că nu se mai găseşte în toată România, dar nu pare să aibă nici un fel de legătură cu peisajele pe care le vezi, în mod normal, într-o zonă de podiş.
Râpa Roşie e într-adevăr o râpă şi e într-adevăr roşie. O veţi recunoaşte de la distanţă, reperul fiind milioanele de încreţituri roşii, care formează, de fapt, toţi versanţii rezervaţiei. Cică se văd din satelit; nu e chiar aşa, dar sunt vizibili, pe bună dreptate, de la mare distanţă. Mă refer, aici, la scenografia bizară de roci rozalii, de poteci înguste, de versanţi abrupţi, de păduri când impenetrabile, când spaţioase, de hăuri care se cască la un pas distanţă, de grote înghesuite între turnuleţe de argilă. E un fel de gotic natural în acest peisaj al Râpei Roşii, al cărei profil unic, spun geologii, e dat de alternanţa argilelor roşii cu gresii cenuşii, alcătuite în formaţiuni slab cimentate. Vorbim, de fapt, despre un microrelief, format prin eroziunea regresivă a unui torent care a provocat, în vechime, o masivă alunecare de teren. Deci, vorbim despre o mare surpare, o prăbuşire de soluri în continuă schimbare.
Păpucul
Privită de la distanţă, Râpa Roşie are, în zona ei de mijloc, un fel de platou imens, verde, în formă de pantof. Se numeşte "Păpucul". Vi-l recomand exclusiv ca loc de văzut & fotografiat de la distanţă, pentru că accesul e periculos. Există o singură potecă, strâmtă, care leagă pajiştile de jos de cele de pe "Păpuc", iar la un moment dat ea devină oblică şi foarte rapid îţi poate aluneca piciorul în prăpastie. Sigur, priveliştile de sus (cu Sebeşul, cu satele din Şureanu, cu Făgăraşii) sunt foarte rewarding, cum zic americanii, dar nu merită riscul... de a vă pierde viaţa în hăurile alea de roci sfărâmicioase în care cred că nimeni n-a îndrăznit să pună vreun piolet. Trag, deci, un semnal de alarmă pentru toţi cei care se cred supermeni şi zic că "pot". Există, în schimb, alte variante de urcare, iar peisajele obţinute de sus, de pe vârful Piesa (507 m alt.) sunt aceleaşi ca şi cele de pe "Păpuc".
Gaura Hoţilor
E un fel de mic hotspot în spaţiul Râpei Roşii şi, deşi mulţi localnici vorbesc despre ea, nu înseamnă că au şi văzut-o cu ochii lor. Accesul e rapid, spectaculos, "gaura" fiind o grotă săpată în roca nisipoasă a râpei, aproape de potecă. Veţi găsi acolo nume scrijelite încă din secolul al XIX-lea, care trimit la tot felul de poveşti cu haiduci şi aventurieri. Una dintre ele (poate cea mai sonoră) este a lui Lică "a lu' Brânză", zis şi "Lică-Pisică", al cărui talent era de a se strecura în spaţii înguste. Ca o pisică. Lucra ca cioban pe dealurile râpei, pe care ajunsese să le cunoască foarte bine. Într-o dimineaţă, o bancă din Sebeş a fost spartă. Hoţul, spunea poliţia, ar fi pătruns printr-un gemuleţ prin care doar un copil putea trece. Imediat autorităţile l-au bănuit pe Lică, deşi n-au găsit nici un sac de bani asupra lui. Între timp, însă, iubita lui Lică era văzută urcând tot mai des la Râpa Roşie, astfel că lumea credea că la "Gaura Hoţilor" şi-a ascuns Lică banii. S-a făcut şi acolo o anchetă, dar tot nimic. După eliberare, Lică a plecat cu iubita în America, de unde, la scurt timp, au început să trimită familiei sume mari de bani. Cum a reuşit Lică-Pisică să câştige mult, într-un timp scurt, nu se ştie. Fireşte, tot la "Gaura Hoţilor" le-a zburat multora gândul...
Iar asta nu e tot...
Aproape de Râpa Roşie a fost descoperit scheletul unui dinozaur. E vorba despre Velociraptor, numit şi "balaurul bondoc" datorită formei sale, fiind o specie de carnivor mai puţin cunoscută până acum. Era agresiv, avea colţi şi gheare puternice, alerga rapid şi a trăit, spun oamenii de ştiinţă, în urmă cu 68-74 de milioane de ani. Dinozaurul a fost găsit în terenul mlăştinos al albiei Secaşului, iar "victoria" arheologilor a constat în dezgroparea unui număr mare de coaste, vertebre, împreună cu membre superioare, inferioare şi oase ale bazinului.
Acces la Râpa Roşie
Rezervaţia e situată la 3 km nord de oraşul Sebeş, fiind vizibilă de pe oricare rută de intrare în oraş. Accesul începe din drumul care porneşte din Sebeş înspre satul Daia Română (DJ 106 K). Important este să ajungeţi la podul autostrăzii, după care faceţi stânga, apoi continuaţi pe lângă râu, până la baza rezervaţiei. E un drum accidentat, dar accesibil pentru orice tip de maşină. De la baza râpei în sus, însă, există mai multe trasee, doar unele marcate, fiecare traversând culoarul noroios de pădure care înconjoară rezervaţia. Urcuşul e greu şi aveţi nevoie de condiţie fizică bună şi rezerve de apă.
Obiectiv turistic: Râpa Roşie
Localizare: pe raza municipiului Sebeş (judeţul Alba)
Coordonate: alt. max. 507 m; 45°59'10'' lat. N; 23°35'20" long. E
Acces: cu maşina; pe jos
Surse de informaţie pentru acest articol: Academia Română; Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş
Credite foto: Florian-Rareş Tileagă
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociaţia "Turism Mülhbach" 2015