Sau...
Ca să ajungi la cetatea de la Căpâlna, ai de străbătut nişte păduri de fag, pe un drum de ţară, bătrânesc, pentru ca, apoi, după o oră de urcat pe munte, să ajungi în vârf, să vezi lacul Căpâlna în depărtare şi să-ţi simţi plămânii umpluţi cu aer adevărat.
Voi ce variantă vreţi?
Opţiunile citadinului
Eu, unul, o vreau pe a doua. La fel ca şi voi, cei care citiţi deja această frază, sunt omul care zice "da" când vine vorba de ieşit pe munte, pe jos, pe schiuri sau pe motocicletă. Sunt întotdeauna on când apare posibilitatea unei ieşiri care să conţină aer, poteci de munte, păduri încă întregi de fag, gorun, brad, etc., privelişti care te lasă fără aer, stat de vorbă cu oamenii locului, fotografiat locuri noi sau locuri vechi, dar în lumină nouă. Îmi plac, ca şi vouă, ieşirile în spaţii verzi, neatinse de mâna omului decât atât cât a trebuit ca să facă drum până sus sau băncuţă pentru hodinit picioarele. Îmi plac, ca şi vouă, evadările dintre tastaturi, birouri şi betoane.
Cetatea de la Căpâlna are, din fericire, toate datele unei asemenea aventuri escapiste, cu iz de refugiu. Începând cu urcarea pe munte, care e tot mai abruptă pe măsură ce vă îndepărtaţi de case, traseul spre cetate vă asigură, prin sălbăticia lui, că vă aflaţi la munte. Chiar şi acum, în decembrie, când zăpada încă n-a căzut în acele locuri iar peisajele par a fi gri şi maro, drumul către cetate este cât se poate de rustic. Fotografiabil, nici nu mai vorbim.
Despre valoarea locului
Nu vă aşteptaţi, însă, la o cetate ca-n filme, cu ziduri şi metereze perfecte. Un incendiu din timpul războiului daco-roman (anul 106), două milenii de istorie şi mâna lacomă a sătenilor din vale (care, deh, aveau nevoie de piatră bună la casele lor...) au afectat grav integritatea cetăţii dacice de la Căpâlna. Zidurile ei, deloc spectaculoase, ba chiar pitice în raport cu cele ale cetăţilor medievale de la Petreşti şi Săsciori, "cântăresc" însă mai greu. În comparaţie cu orice altă fortificaţie de pe Valea Sebeşului, Căpâlna este, de fapt, numele de cetate care a trecut graniţele României şi care a consacrat, alături de Sarmizegetusa, zona Şureanu ca ţinut esenţialmente istoric. Aflată pe lista patrimoniului mondial UNESCO, ca fortificaţie inclusă în reţeaua de apărare a Daciei, cetatea de la Căpâlna este cel mai important obiectiv de patrimoniu dacic din judeţul Alba.
A fost clădită, cel mai probabil, din ordinul regelui Burebista, în secolul I î.Hr., fiind punct strategic în apărarea accesului spre Sarmizegetusa (aflată, la rândul ei, în Munţii Şureanu, sau, în limbaj popular, în "Munţii Orăştiei"). Avea un perimetru de 280 m, două centuri de ziduri şi trei turnuri, precum şi şanţuri de apărare cu adâncimi variabile, grupate într-un platou oval. A fost ocupată de către romani în primul război dacic, prin asalturile cavaleriei maure conduse de Lussius Quietus. Trupele lui au urcat prin pasul Turnu Roşu, au cucerit Tilişca şi Căpâlna, îndreptându-se spre Sarmizegetusa. Timp de 300 de ani, cetatea a fost, totodată, centru tribal, dovadă stând tezaurul de vestigii, conservat, azi, în muzeul din Sebeş - vase ceramice, de sticlă, scripeţi, piese metalice de îmbrăcăminte, pinteni, pumnale, vârfuri de suliţe şi săgeţi. Este, deci, aproape sigur că viaţa dacilor era, aici, mult mai dinamică decât viaţa plină de lipsuri a sătenilor care locuiesc, azi, în colibele de sub cetate...
În loc de încheiere
Când eram mici, cam pe clasa a III-a, ţin minte că am făcut o excursie sus, la cetate. Ne-am întins păturile pe acolo, am mâncat pită cu unt şi salam, timp în care d-na învăţătoare ne-a făcut o scurtă descriere a cetăţii, suficientă cât să înţelegem că acolo s-au bătut dacii cu romanii. Nouă atâta ne-a trebuit. Imediat am pus untu' deoparte şi ne-am împărţit în două cete. Evident, în daci şi romani (ţin să mărturisesc, cu oarecare fală, că eram dac, chiar dacă lobul urechii mele mă trăda ca fiind roman). În fine. Ne-am luptat, ne-am ucis, am băut apă vie şi ne-am înviat unii pe alţii. Ca-n filmele cu Amza. E limpede că, la şcoală, două săptămâni numa' despre asta am povestit...
Acces la cetatea de la Câpâlna
Pe DN 67 C, la ieşire din satul Căpâlna înspre Şugag, după pod, un indicator arată la dreapta drumul spre cetatea dacică de la Căpâlna. Traseul se face la pas, întâi printre case, apoi prin pădure, şi e semnalizat prin indicatoare şi marcaj pe copaci. Lungimea lui nu depăşeşte 2 km, iar durata, fără popasuri, este de o oră. Atenţie, însă, oricât ar părea de clar accesul, în aceste locuri vă puteţi pierde cu uşurinţă. Nu ezitaţi să-i consultaţi pe localnici în privinţa traseului. Urcarea spre cetate este obositoare pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu efortul pe munte. Nu grăbiţi pasul, menţineţi un ritm constant şi faceţi popasuri relativ puţine.
Obiectiv turistic: cetatea dacică de la Căpâlna
Localizare: sat Căpâlna, comuna Săsciori (judeţul Alba)
Coordonate: latitudine 45.822157; longitudine 23.603147; alt. 660 m
Acces: cu maşina; pe jos
Surse de informaţie pentru acest articol: Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
Credite foto: Florian-Rareş Tileagă
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociaţia "Turism Mülhbach" 2015