O foiţă strecurată sub carne / Eşti răul / Remediul / Cu faţa înot prin aerul încăperii

Eşti în mine, în stomacul meu,
plat şi arzător ca un soare
decupat de-un copil;
un boţ de aur
aplatizat de ciocan;
o foiţă strecurată sub carne.

(O foiţă strecurată sub carne)

De fiecare dată când sparg ceva
zic "Ducă-se cu răul!"
şi mă gândesc la tine.
Eşti răul meu,
eşti mereu cu mine,
nu mă părăseşti nici măcar
lipit de farfuriile sparte -
ca o ultimă gură de mâncare.

(Eşti răul)

Am primit remediul homeopat,
totul va fi bine,
granule dulci strecurate sub limbă,
topite în salivă,
în sânge,
în oase,
în mine.
Nebunia se va limpezi,
ca o prăjitură de smoală, închegată,
răutatea se va domoli,
ca o apă în apă înecată.

(Remediul)

Cu faţa înot prin aerul încăperii,
cu muşchii feţei
mă deplasez,
grimasele
mă ridică la suprafaţă,
sus
tot mai sus,
îl prind pe Dumnezeu de picior,
cu dinţii
îl muşc de picioare,
încerc să mă salvez,
mă agăţ
cu dinţii de picioarele lui.
El se zbate,
îndurerat...

Cu faţa înot prin aerul încăperii,
obrajii mi se mişcă, în râs,
nişte aripioare de peşti.
Mă înalţ,
ies din cameră,
ca dintr-un acvariu -
o gură de aer mortal.

Ajută-mă să-mi adun puterile, Doamne,
Dumnezeule, cel muşcat de picioare
(de noi, ca de nişte câini, în urcare).
Ajută-mă să-mi adun puterile,
ca pe nişte fire de nisip, din clepsidră,
ca pe nişte fire de păr.
Ajută-mă să adun tot nisipul din mine
şi să-l vărs
într-un singur morman.

(Cu faţa înot prin aerul încăperii)

(în perioada 1 octombrie 2016 - 31 decembrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)