Ştire intitulată „Răzbunarea unui taur“: „Brăila. Un îngrijitor de vite, anume Cristea Vasile, a fost omorât de taur în următoarele împrejurări: Acum două zile văcarul a prins un taur în semănături. El a legat animalul şi l-a bătut cu un ciomag. Eri taurul a revenit când a venit văcarul, taurul s'a repezit la el trântindu-l. Un ceas întreg l-a pisat între copite, când venind nişte oameni l'au gonit“.
Când a citit micul articol, din colecţia de ziare păstrate în pod, a strănutat. Era praf. Apoi s-a simţit solidar cu taurul pisător de văcari, nu numai pentru faptul că maică-sa l-a născut în zodia Taurului, ci pentru că aşa e el, justiţiar. Apoi pentru că ieri, cineva rău intenţionat l-a jignit de moarte, fără să-i pese că e şi el om şi ca toţi oamenii are un sufleţel pe care nu e frumos să-l loveşti cu vorbe neprietenoase. I-a spus că are ochi umezi de vacă şi privire de viţel, ceea ce e o minciună sfruntată. Ciudat e că şi fetele au aceeaşi părere despre uitătura lui de pe sub genele lungi şi cum ele preferă ochii de taur, pe el l-au cam neglijat rău de tot. Azi are voie să se uite lung şi umed, chiar dacă e băiat mare şi mâine poimâine o să-l cheme în Armată, de unde o să încerce să evadeze la prima crâşmă din satul numit Horea, va reuşi, iar după trei zile de la acel viitor gest necugetat, va fi cules de sub masă de jandarmi, şi târât până în carceră.
Azi bunicii au dus vaca la abator. Vaca roşcată pe nume Maricica, pe care o au de şapte ani, au cumpărat-o de la târg în ziua în care el şi-a rupt mâna. În toţi aceşti ani a fost plină de lapte şi le-a dat găleţi abundente din care şi-au făcut telemea, caşcaval, brânză moale pentru plăcintă poale'n brâu şi clătite cu gem de vişine. A rumegat întotdeauna ce i s-a pus în faţă, s-a lăsat călcată de taurul comunal, a dat şapte viţei în putere, din care patru au fost vânduţi şi trei au fost mâncaţi (la o nuntă şi două botezuri), apoi, azi dimineaţă, s-a lăsat legată de căruţă şi dusă peste câteva dealuri în satul cu abator. Bunicului, ţăran sănătos, cu capul pe umeri şi picioarele bine înfipte în pământ, nici nu i-a trecut prin minte să se uite în urmă, deşi Maricica a simţit că nu e a bună, şi mugea lung după poarta abatorului.
Are banii în buzunar şi şi-a pus în minte să cumpere cu ei două capre şi-un televizor color la mâna a doua. Seara s-au trezit cu ea la gard, mugind să fie mulsă, ca de fiecare dată când se întorcea de la păşune. Ei au muls-o şi băiatul s-a înveselit de acest sfârşit fericit. Bunică-sa i-a făcut plăcinte poale'n brău şi cât frământa coca, şi turna laptele în făină, se minuna de cât de deşteaptă poate să fie Maricica.
Dimineaţa următoare tot bunica o va mulge, apoi o va lega de căruţă şi peste două ore Maricica va ajunge din nou la abator unde va fi înjunghiată, tăiată şi secţionată.
