Plătesc eu, aşa m-am hotărât
plătesc eu
pentru copilăria ta cu sandale rupte
pentru nopţile nedormite
pentru spinarea pe care ţi-ai frânt-o muncind
pentru fiecare palmă de care a încasat-o mă-ta de la tac-tu
pentru fiecare şut pe care ţi l-a dat viaţa
pentru noroaiele din oraşul mizer în care ţi-ai îngropat adolescenţa
pentru toţi kilometri de mare pe care i-ar străbătut înot
ca să uiţi
pentru fiecare grad de singurătate
dacă nu se poate altfel
şi trebuie să plătească cineva
atunci dă în mine
loveşte-mă
pentru fiecare umilinţă pe care ai încasat-o
descarcă-ţi furia,
pentru banii de şcoală pe care nu i-ai avut
fă-mă să simt cu fiecare nouă cruzime de-a ta
cât de rău a suferit maică-ta
şi cât de oribil te-ai simţit că n-ai putut să o aperi
dă-mi mie frica ta de cutremur
fă-mă părtaşă la momentul în care ai învăţat să ameninţi
şi să scuipi
dă în mine
pentru ţara ta blestemată
vreau să ştiu şi eu cum e viaţa de câine
vreau să-ţi simt furia oarbă spumegând
nervii încordaţi declanşând explozii solare
clătinând zidurile temniţelor în care atâţia inocenţi
se luptă din greu cu povara vieţii netrăite
vreau să-ţi simt în carne fiecare lucru pe care îl treci sub tăcere
revarsă-ţi tot chinul
asupra mea
cineva tot trebuie să plătească
dacă te poţi elibera aşa
dacă vei putea răsufla liniştit
dă-mi mie pielea ta atât de fină
cu care a trebuit să le înduri pe toate
loveşte-mă până nu mai rămâne nimic întreg din mine
până când din pieptul meu nu va mai răzbate
decât vuietul vântului izbind de perete uşa unei case părăsite
şi sunetul valurilor care spală ţărmul copilăriei tale
de toate dorinţele imposibile
plătesc eu