Ştiu că sună mizerabilist şi răutăcios, dar nu asta e intenţia; nu vreau neapărat să reduc o întreagă industrie turistică la o scenă cu un câine. Dar felul în care Azorelul ăsta bulgăresc se plimba nestingherit prin Bansko, pe pârtii ireproşabil trasate, printre telescaune de ultimă generaţie, e în mod pozitiv ilustrativ pentru turismul de iarnă balcanic, definit (încă) prin contraste: perfecţionism, neglijenţă, libertate, strategie, pitoresc, balcanism, maturitate & imaturitate a serviciilor.
Aşa cum subliniam în textul despre Borovets, nu vreau să fac elogiul turismului bulgăresc doar pentru că în press-trip-ul organizat de ei ne-au îndopat cu frigărui. It is not the point. Dar, statistic, Bulgaria demonstrează că ştie ce să facă cu zăpada şi cu nisipul de mare, aşa că nu-i de mirare dacă, într-un an de zile, Bulgaria îşi dublează populaţia prin numărul de turişti. În sezonul de schi, numărul lor depăşeşte un milion, cifră importantă având în vedere că, de regulă, turistul de iarnă cheltuieşte de patru ori mai mulţi bani decât turistul de vară. În plus, Bulgaria are 210 km de pârtii omologate; peste 90% dintre schiorii bulgari preferă turismul intern; există o puternică profilare pe turism în învăţământul universitar iar serviciile de cazare (spun ei) sunt mai bune ca-n Franţa. Există, în Bulgaria, 40 de grupe montane exploatate turistic, iar izvoarele termale (mai multe aici decât oriunde în Europa) contribuie major la turismul de iarnă. Şi, fiindcă vorbim despre Bansko (staţiune rustică prin excelenţă), conform statisticii UNESCO doar Italia şi Grecia au mai multe monumente istorice decât Bulgaria.
Bansko. "Unlimited ski & fun"
Aş fi vrut să încep textul ăsta cu "zilele în care am schiat în Bansko..." Dar nu pot, fiindcă în Bansko n-am schiat zile, ci ore. Într-o zi. press-trip-ul la care am participat a fost o nebunie în mare viteză, în care am schiat câteva ore în fiecare staţiune (chestie valabilă şi pentru Borovets şi Pamporovo). Aşa că voi toţi, cei care v-aţi făcut concediile în Bansko şi care ştiţi ce înseamnă locul ăla ca pârtii şi infrastructură, ţineţi cont că textul de faţă e un fel de poză pe fugă, în care contururile sunt mişcate. Aceleaşi contururi pot fi, însă, esenţialmente relevante.
Din puţinul pe care l-am văzut, sunt de părere că Bansko = produs turistic. Oferind mult mai mult decât schi, staţiunea situată la 160 km de Sofia e un loc în care timpul liber al turistului are, în stil pur occidental, o groază de opţiuni atât iarna, cât şi după ce dispare zăpada. Hai să enumerăm: traseele de schi fond, de biatlon, de cicloturism, de tir cu arcul, de schi pe iarbă, de alpinism, stadionul pentru sporturi de iarnă, patinoarul în aer liber, spa-urile, restaurante luxoase şi cârciumi vechi de un secol, terenul de golf, izvoarele termale şi (mai ales) centrul istoric cu cele 130 de case-monument şi uliţele pavate cu piatră de râu. Toate fac din Bansko un loc în care ai ce vedea & face. Impresia e de "locul ăsta le are pe toate".
Aşa că, într-un fel, i se potriveşte sloganul ăla pe care străzile din Bansko îl flutură peste tot: "Unlimited ski & fun". Unii zic că ar fi capitala de iarnă a Balcanilor; alţii au şi oficializat lauda în 2013, printr-o distincţie echivalentă, în turism, cu Oscarul în cinema. Şi mai sunt chestii pe care ar trebui să le ştiţi despre Bansko. Că se află în Parcul Naţional Pirin, alături de 176 lacuri glaciare, că are cel mai vechi copac din ţară (Pinul lui Baykushev, 1.300 ani), că e gazdă a competiţiilor Audi FIS Alpine Ski World Cup, că etc. Dar, să recunoaştem... Nu superlativele ne încălzesc, ca schiori, ci zăpada bună de pe pârtii bune. Iar aşa ceva, în Bansko, găseşti mult şi bine.
Pârtiile din Bansko
Orientate nordic, între cotele 990 şi 2.600 (aproape de vârful Todorka, 2.746 m), pârtiile însumează 75 km, din care 35 % sunt pentru începători, 40% pentru intermediari, 25% pentru avansaţi, iar cea mai lungă variantă de coborâre atinge 17 km, ca în Tirol sau în Alpii francezi. Există cam 7 km de nocturnă iar zăpada artificială poate acoperi 90% din pârtii, mulţumită celor (iar aici ţineţi-vă bine, şefi de pârtii din România) 230 de tunuri de zăpadă. M-au impresionat şi "cablurile". Adică cele nouă telescaune rapide, şase teleschiuri şi telegondola aia albastră care te duce în câteva minute din staţiune până în miezul domeniului schiabil. Capacitate zilnică a instalaţiilor şi pârtiilor: 10.000 schiori.
Repet, am schiat puţin în Bansko. Dar ce am parcurs mi s-a părut generos ca spaţiu de creativitate pentru schiul alpin. Din fericire pentru gusturile mele, am nimerit în principal pe "roşii" şi m-am bucurat să descopăr pârtii bine securizate şi odihnitor urmate de "albastre". N-am reuşit să pornesc chiar de la cota 2.600, acolo unde e un fel de rai al pantelor line pe platou alpin - gen Les Deux Alpes la cota 3.400, dacă ştiţi la ce mă refer... -, ci am pornit direct de pe la 2.000. Dar am nimerit, slavă Domnului, pe vestita Tomba, pe "neagra" Tomba, botezată aşa de însuşi Alberto Tomba, care a testat-o personal şi care i-a confirmat virtuţile de pârtie olimpică ultra-provocatoare. Imediat după, ce-i drept, m-au plictisit pârtiile albastre dinspre baza staţiunii, unde am cam dat din beţe şi unde a trebuit să mă feresc de şmecherii care parcau maşina pe marginea pârtiei. Dar, treacă-meargă: dacă eşti începător, te vei simţi ca-n rai pe "albastrele" care coboară prin pădure, de la staţia de sosire a telegondolei. De fapt, ca să fiu corect, cred că Bansko e unul din cele mai bune spaţii schiabile (belşug de "albastre" în sens occidental, nu românesc) adaptate învăţării schiului alpin.
Nu ştiu dacă aşa e, pentru că n-am putut să verific, dar se spune că unul dintre cele mai faine snowpark-uri din partea asta a Europei aici e: Fun Park, primul snowpark din Europa dedicat boarderilor. Competiţii internaţionale, nebuni care se dau peste cap, tradiţie de adrenalină şi rupturi de oase: asta este Fun Park, din spusele celor care s-au dat viteji pe kicker-ele de acolo. Cât despre freeride, zona alpină de off-piste (ca şi cea de pădure) e prea periculoasă; riscaţi-vă, dar pe spinarea voastră. Iar dacă vreţi s-o faceţi oficial, aveţi ocazia în cadrul The Mad Goat Ride, competiţia împătimiţilor de freeride; zona de coborâre prin powder porneşte chiar de sub vârful Todorka.
Bansko by night
Cazarea, în Bansko, e diversificată şi ai la dispoziţie tot, de la hotel la casă de oaspeţi. Bineînţeles că materialele promo şi ofertele de sezon îţi arată imagini best of cu hotelurile Kempinski Grand Arena, Strazhite, Pirin, Bansko, Mura, Katarino, etc. Dar la fel de bine poţi dormi şi în gazdă, la preţuri mici, ceea ce, nu-i aşa, te ajută să pui deoparte bani pentru ce te interesează cu adevărat: schiul. Seara ţi-o poţi petrece fie în înghesuitul Happy End, cel mai celebru & central restaurant din Bansko, în Soprano's (bucătărie cu specific italienesc), în VIP Room (gastronomie bulgărească), fie în tavernele vechi de un secol. Sunt cam 100 de toate, deci ai de unde alege... În orice caz, indiferent unde te aşezi la masă (meniurile sunt şi în româneşte), îţi garantez că te vei linge pe degete după următoarele: frigărui, fasole haiducească, kapama, shashlik, chomlek, digestive precum katinp meze şi banski starets.
Bansko, cu plus şi cu minus
Şi acum, cu plus şi cu minus, alte câteva motive pentru care să schiezi / să nu schiezi în Bansko:
+ Junior Ski Club, un loc excelent în care îţi poţi lăsa copiii să înveţe primii paşi de schi. Clubul e dotat cu pârtii mici, baby-schi-uri şi wonder carpets;
+ o şcoală de schi cu nu mai puţin de 130 instructori;
+ heli-ski de pe vârfurile Munţilor Pirin;
+ para-ski cu pornire de sub vârful Todorka şi aterizare la marginea satului;
+ condiţii superbe pentru biatlon;
+ distanţa foarte mică de la structurile de cazare la pârtii;
+ parcarea suficientă la baza pârtiilor;
+ structura compactă a staţiunii, evident concepută exclusiv pentru schi;
+ MaxSport, the place to be când vine vorba de achiziţii de echipament sportiv;
+ night-life viu, creativ, divers; de altfel, Bansko e cunoscut ca fiind unul dintre cele mai mari mici oraşe europene în ceea ce înseamnă show business;
- aspectul dezolant al regiunii, cu clădiri neterminate, surprinse de criză;
- aglomeraţia fantastică de pe pârtii, care scoate la iveală melting-pot-ul de englezi, români, greci şi (tot mai puţini) ruşi;
- şoselele proaste;
- Pirin Golf & Country Club: o staţiune de 5 stele, dedicată iubitorilor de golf, situată nu departe de Bansko, dar care la început de martie 2014, cel puţin, era înspăimântător de goală. Un loc impecabil de curat, bine pus la punct, dar fără picior de turist. Zici că eram în Phenian.
În curând, despre Pamporovo
Articolul a fost publicat iniţial pe www.skipassmagazine.ro
Credite foto: www.banskoski.com
***
Sunt instructorul Florian-Rareş Tileagă şi vă aştept, în Munţii Şureanu, la lecţii de schi şi închirieri de echipamente.